S-a vorbit foarte mult despre Polonia in ultima perioada. Catastrofa aviatica de la Smolensk a asezat, din nenorocire, tara in prim planul agendei mediatice a intregii planete. Ei bine, si de aceasta data, ca de altfel cu alte multe ocazii, polonezii s-au comportat exemplar. Maniera in care ei s-au manifestat in ultima perioada, in particular in timpul ceremoniilor de la sfarsitul saptamanii trecute, a impresionat o lume intreaga.
Din partea mea, si nu numai, polonezii au tot respectul si admiratia. Fara sa facem prea mult tapaj pe acest subiect, trebuie sa recunoastem ca ne-a fost imposibil sa nu facem diferenta intre ceea ce am vazut ca se intampla in Polonia si, desigur, ceea ce vedem in mod obisnuit in Romania. Aici, principiile si valorile sunt doua elemente care nu se intersecteaza cu ceea ce multi dintre noi ar trebui sa detinem, si anume caracterul. Daca Romania nu duce, cu siguranta, lipsa de talente, in schimb, aici e o mare penurie de caractere.
In schimb, cu totii am observat ca, pentru polonezi, valorile conteaza. Intr-o perioada in care patriotismul european pare a fi desuet, in timp ce religia este din ce in ce mai ridiculizata, iata ca polonezii se incapataneaza sa puna pret pe patriotism, pe traditii si pe valorile crestine. De altfel, Polonia a fost una dintre putinele tari est-europene care nu a plecat de la ideea ca i s-a facut o favoare prin primirea sa in UE, ci a considerat, dimpotriva, ca a fost un gest normal, o reparatie morala necesara fata de abandonarea sa de catre Occident in spatiul sovietic la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial.
Polonia se comporta ca unul dintre cei mai importanti actori politici din spatiul european, in jurul caruia graviteaza si alte state, mai ales din nordul continentului, in principal tarile baltice. Vorbim despre o tara cu principii, idei si interese proprii, pe care polonezii nu se sfiesc sa le ridice la rang de virtute. Noi, in schimb ce avem? Ii avem pe Basescu, Boc, Udrea, Iliescu, Geoana, Vanghelie, Vadim, Tokes, Becali si multi altii pe care nu-i mai amintim aici din respect fata de hartie.
Si asta ar trebui sa ne linisteasca, ar trebui sa ne faca sa intelegem ca, oricat ne-am dori noi, palmasii, cu politrucii amintiti mai sus nu vom ajunge nicaieri.
Pana la urma, lectia de demnitate, de verticalitate a Poloniei ar putea fi un bun exemplu pentru romani. Dar, din nefericire, acest lucru este imposibil. Ce este mai trist e ca, foarte probabil, vom comenta catva timp, cu admiratie, comportamentul polonezilor si vom continua sa facem lucrurile asa cum suntem obisnuiti. Tipic romanesc…
