Introdusă în urmă cu cinci ani, legea privind asigurarea obligatorie a locuinţelor este lege doar pe hârtie. Asta pentru că în tot acest timp, autorităţile centrale nu au reuşit să clarifice aspecte esenţiale care privesc aplicabilitatea actului normativ.
În aceste condiţii, nu este de mirare că numărul românilor care decid să-şi asigure spaţiul în care trăiesc împotriva dezastrelor naturale este extrem de redus; ba chiar scade de la o lună la alta. Iar cele mai recente statistici ale Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID), instituţie care administrează sistemul de asigurare obligatorie a locuinţelor, vin să confirme aceste afirmaţii. Potrivit PAID, la finele lunii septembrie, din cele aproape 8,5 milioane de locuinţe existente în România, doar 427.000 aveau o poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale. Adică, în jur de cinci la sută.
Mesajele venite din partea Ministerului Administraţiei şi a primăriilor cu privire la aplicarea amenzilor au făcut ca interesul populaţiei faţă de aceste asigurări obligatorii să scadă. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor susţine că amenzile pentru cei prinşi cu casele neasigurate sunt aplicate de către primării. Primăriile spun: „Nici gând!”, invocând personalul insuficient, dar şi faptul că până la această dată nu există o evidenţă a celor care nu şi-au asigurat proprietăţile.
În lipsa unor precizări clare referitoare la instituţia care să verifice dacă proprietarii de locuinţe au încheiat poliţe pentru respectivele imobile, românii au început să dea uitării problema.
România se numără printre statele europene cu cel mai ridicat risc de cutremur, iar în ultimii ani s-a confruntat frecvent cu inundaţii şi alunecări de teren. Cu toate acestea, în loc să aplice legea privind asigurarea obligatorie a locuinţei, care ar însemnă ca asiguratorul să-i despăgubească pe sinistraţi, statul preferă să joace rolul „bunului samaritean” şi să aloce sume importante drept despăgubiri. Sume ce ar putea fi utilizate pentru reabilitarea şcolilor, modernizarea spitalelor ori îmbunătăţirea infrastructurii.
Obligatoriu doar în teorie
