La fiecare celebrare de sfinti si moaste din acest an, romanii s-au insirat in cozi lungi in fata bisericilor, pentru a-si striga prin toti porii disperarea. Fie ca vorbim de Paracheva sau despre cei sase sfinti care au adunat zeci de mii de romani, in aceste zile, in Bucuresti pe Dealul Mitropoliei, adunarile stau in primul rand sub semnul unei disperari crunte si nu sub cel al credintei si pioseniei. Oamenii stau inghesuiti unii in altii, pe trotuarele reci, ore in sir, ca in fata ultimei sperante. S-au intors spre cele sfinte precum strabunii, dovediti de neputinta de a se sprijini pe sistem. Vin sa atinga moastele din disperarea ca, macar asa, de acum incolo le va fi mai bine pe partea financiara, ca vor fi sanatosi si nu vor trebui sa apeleze iar la spitalele-urgie din tara, ca nu-si vor pierde locurile de munca la urmatorul val de disponibilizari colective. Intocmai ca ultimul licar de nadejde
