Dupa toate probabilitatile, saptamana viitoare ar trebui sa aduca trei noi legi in Romania. Dintre acestea, cel putin doua sunt asteptate cu sufletul la gura: educatia si salarizarea unitara a bugetarilor. Astfel, dupa discutii aproape interminabile, scrisoarea de intentie a ajuns luni la Parlament, dar proiectele sunt afisate pe paginile de internet ale ministerelor. De asemenea, pana vineri, parlamentarii care doresc, pot propune si ei amendamente la legi, dar si o motiune de cenzura. Ei bine, aceasta este baza scrierii scenariilor care au tensionat din nou relatiile dintre PDL si PSD.
Pentru toata lumea, cred, este destul de limpede ca, fara sustinerea parlamentarilor PSD, legile ar putea sa nu treaca, mai ales ca liberalii au dat ca sigura depunerea unei motiuni de cenzura. Cu toate acestea, exista un motiv destul de intemeiat, astfel ca legile sa fie adoptate fara emotii, argument legat de frica alesilor de a-si pierde mandatul atat de greu castigat cu nici un an in urma. Totusi, santajul ramane evident la adresa PSD, partid dornic sa-si pastreze jumatatea de Guvern cel putin pana la alegerile prezidentiale, de teama pierderii controlului asupra organizarii scrutinului. Fara sustinerea social-democratilor pe aceste trei legi, motiunea ar putea trece, rasturnand Guvernul. Consecinta ar fi ca nu vom avea nici legi, dar nici Guvern, si va urma o perioada tulbure pe fondul unei crize la fel de tulburi in care se va incerca reconstruirea unui nou Executiv. In acest cadru prezumtiv, toate nemultumirile se vor sparge in capul PSD, iar cei de la PDL stiu foarte bine acest lucru, dar nu au nicio ezitare in a turna gaz pe foc. Cu spatele la zid, pesedistii nu pot face altceva decat sa-si zburleasca penele, la fel ca toti ceilalti, desi Mircea Geoana le-a cerut supusilor s-o lase mai moale cu atacurile impotriva pedelistilor, si asta ca sa nu piarda prea multe voturi.
Pe de alta parte, s-a speculat ca, in 25 septembrie, Emil Boc ar urma sa anunte decapitarea ministrilor pesedisti din Guvern, luand modelul mazilirii PD de catre ex-premierul Calin Popescu Tariceanu, eveniment care a avut loc in primavara lui 2007. Asadar, cu doua luni inainte de prezidentiale, razboiul e in plina desfasurare. Insa, departe de haosul existent la varful politicii, continua sa se faca auzite nemultumirile oamenilor de rand, disperati din cauza viitorului tot mai sumbru, palmasi total dezinteresati de conflictele politice. De exemplu, observ ca au inceput deja sa circule pe internet anumite manifeste de genul: Romanilor, treziti-va! Asta nu e Romania noastra!. Ei bine, daca noi, cei de rand, nu putem sa fim altfel decat treji, si asta din cauza presiunilor la care suntem supusi zilnic, ma intreb daca exista vreo sansa ca si politicienii sa fie tinuti treji? Cu siguranta ca nu. Atata timp cat stiu si, mai ales, simt ca Romania e a lor, nu vor renunta sa linga pana la ultima picatura mierea din borcan.
