Când indiferenţa ne îngheaţă copiii

Un vechi proverb românesc spune să-ţi faci iarna car şi vara sanie. Bine-ar fi fost ca şi municipalitatea să fi ţinut cont de înţelepciunea vorbelor din popor, nu de alta, dar atunci sigur nu s-ar fi ajuns în situaţia în care peste 10.000 de copii îngheaţă în şcoli şi grădiniţe. Nici experienţa din sezonul rece trecut, când robinetul reţelei de încălzire a rămas închis, deşi temperaturile de afară erau sub limita celor 10 grade prevăzute de lege, nu le-a fost învăţătură de minte autorităţilor locale. Micuţii s-au îmbolnăvit în sălile de clasă, părinţii disperaţi au pus mână de la mână pentru dotarea unităţilor de învăţământ cu calorifere electrice si aeroterme pentru a asigura o temperatură decentă pentru odraslele lor.
Explicaţiile cu care oficialii încearcă acum să scoată cămaşa sunt o dovadă clară a neputinţei, dar şi a nepăsării lor. Întelegem, problema ţine şi de aspectele juridice, întrucât societatea maghiară, proprietara unui tronson de 10 kilometri din reţeaua de termoficare a Zalăului, este în insolvenţă. Însă nu trebuie să neglijăm faptul că autorităţile s-au trezit abia în al 12-lea ceas pentru a căuta soluţii. Nu ştim ce-o fi fost în mintea lor neglijând un an întreg această problemă ori când, deşi se aflau între ciocan şi nicovală, au ales să trateze situaţia cu degajare.
„Cerem ordonanţă preşedinţială de urgenţă în instanţă”, „Le facem ofertă de închiriere a magistralei”, afirmau cu seninătate mai marii din Primăria Zalău în replică la întrebările ridicate de presa locală. Atâta doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg: instanţa a respins cererea pentru ordonanţa preşedinţială, iar ungurii de la E-Star au refuzat oferta de închiriere. Gestul celor din urmă nu este deloc de condamnat, dacă luăm în calcul că municipalitatea a lansat un preţ de nimic pentru a se folosi de conducta maghiarilor. Doar 500 de lei. Probabil atât valorează pentru autorităţi sănătatea miilor de copii din Zalău.
Şi uite-aşa, s-a ajuns din lac, în puţ. În încercarea disperată de a găsi o rezolvare, capi din Primărie se vor duce la Budapesta, pentru negocieri directe. Cum ar fi fost, oare, dacă acest demers s-ar fi făcut cu câteva luni în urmă, înainte ca temperaturile să scadă în asemenea hal, înainte ca micuţii să îngheţe cu mâna pe stilou, înainte să se îmbolnăvească în sălile de clasă? Ar fi fost o abordare responsabilă şi de bun-simţ, o dovadă de respect faţă de contribuabilul care nu a avut nicio vină pentru afacerea neinspirată şi nereuşită pe care municipalitatea a visat-o.