Cursa interna pentru sefia PNL a intrat in linie dreapta, ea dovedindu-se pana acum un simplu concurs de farse si injuraturi, menit sa verifice rezistenta timpanelor si, implicit, a nervilor nostri. Nu exista zi in care cei doi candidati, Calin Popescu Tariceanu si Crin Antonescu, sa nu anunte adjudecarea unei noi organizatii locale sau a unor personalitati din partid. Un pronostic privind castigatorul pare inca prematur. Se pare ca sunt prea multi factori care decid rezultatul unui scrutin intern, fapt intalnit cel mai des in interiorul unui partid expert in usi inchise. O diferentiere intre cei doi candidati este oarecum dificila, chiar daca avem rabdare sa analizam discursurile publice ale candidatilor. Exceptand plusul de oratorie adus in dezbateri de Antonescu, intre cei doi pretendenti la mana PNL cu greu pot fi facute distinctii. Ambii si-au construit mesajul politic in jurul frustrarilor care poarta numele lui Traian Basescu – tinta tuturor celor care au ceva de spus despre buget, servicii secrete, crime, violuri, sensuri giratorii etc.. De fapt, nu exista alocutiune rostita de cei doi competitori care sa nu abunde in remarci acide la adresa sefului statului. Eventualele nuante constau in forta si calitatea injuraturilor. Totusi, daca optiunile liberalilor sunt clare in privinta lui Traian Basescu, si, totodata, in privinta PDL, proiectul politic al celor doi candidati este cat se poate de confuz in relatia cu social-democratii. De fapt, constatam tot mai des, inclusiv pe plan local, ca un partid care si-a conturat personalitatea dupa 1990 prin opozitia fata de comunism, demonstreaza astazi o toleranta suspect de ridicata la culoarea rosie. Si care ar fi problema, daca tara si, mai ales, interesele de grup cer un astfel de sacrificiu. Remarcam tot mai des faptul ca simtul critic al liberalilor, probat in lupta cu PDL, se indulceste subit, sau chiar dispare atunci cand vine vorba de PSD. Este tot mai evident faptul ca PNL este disperat sa ramana in gratiile social-democratilor, singurii care le-ar putea face dreptate la alegerile prezidentiale din toamna. Or, dreptatea pe care o asteapta liberalii, si anume caderea lui Basescu de pe tronul de la Cotroceni, este departe de a fi realizabila. Si asta in conditiile in care, in urma cu patru ani si jumatate, descendentii neamului si culturii bratienilor trageau la acelasi jug cu dusmanii lor de azi, pedelistii, pentru a-l inscauna pe Basescu. Iar daca, nu cu mult timp in urma, liberalii ar fi fost niste copii destepti, in toamna acestui an, la alegerile prezidentiale, ar fi tras la acelasi jug, alaturi de aceeasi dusmani, insa caruta le-ar fi fost plina. Asa ca, azi, cu camasa roasa-n coate, PNL cerseste de unde poate, uitand ca ar avea imperios nevoie de un suflu proaspat, care sa schimbe cursul sinuos al unui partid aflat in plina criza de identitate.
