Un musulman habotnic moare şi ajunge în rai. E extrem de fericit – o viaţă întreagă aşteptase să-l întâlneasca pe Mahomed… La poarta raiului dă peste un tip cu barbă. Plin de emoţie şi înfrigurare, omul nostru îl întreabă:
-Mahomed?
-Nu, fiul meu, eu sunt Sf. Petru. Mahomed e mai sus, îi răspunse bărbosul, arătând către o scară care ducea spre un nor superior.
Habotnicul începe să urce cu greu scara. În fine, întâlneşte un alt individ cu barbă şi i se adresează plin de speranţă:
-Mahomed?
-Nu, eu sunt Moise. Mahomed e mai sus.
Habotnicul urcă sprinten mai departe, în ciuda urcuşului abrupt, plin de euforia revelării faptului că reprezentantul evreilor se află la un nivel inferior faţă de Profet… Ajunge la următorul nor şi-l întreabă respectuos (dar plin de subînţelesuri) pe bărbosul întâlnit în cale:
-Mahomed?
-Nu, nu, eu sunt Hristos… Mahomed e mai sus…
În ciuda efortului depus, faţa i se luminează, dându-şi seama că tocmai are dovada clară a superiorităţii islamului faţă de creştinism…
Habotnicul se târăşte mai departe, cu ultimele puteri, şi ajunge la ultimul nor, adresându-i-se individului (tot cu barbă, dar mult mai) impunător din faţa sa:
-Mahomed?
-Nu, fiule, eu sunt Dumnezeu! Dar tu arăţi cam extenuat, doreşti o cafea?
-Dacă se poate, vă mulţumesc din suflet.
Trăgându-şi un pic sufletul, habotnicul continuă:
-Sincer să fiu, trecând peste faptul că mă aşteptam să vă prezentaţi drept “Allah”, n-aş fi putut bănui vreodată că n-o să-l întâlnesc pe Mahomed aici…
Dumnezeu îl linişti imediat, spunându-i:
-Dar Mahomed este aici, chiar la acelaşi nivel cu mine! Apoi se întoarse bătând scurt din palme:
-Mahomed! Două cafele!…