In sfortarea de a-l justifica din nou (a cita oara?) pe Traian Basescu valetii sai din presa si din politica au invocat, printre altele, riscul unei caderi in sondaje daca n-ar fi promulgat Legea maririi cu 50% a salariilor din invatamint.
Sa admitem ca asa s-ar fi intimplat.
Ei si?
O ridicare din umeri pe care ne-o argumentam aducind in sprijin doua adevaruri:
1) Traian Basescu nu candideaza in 2008. Prezidentialele vor avea loc abia la finele lui 2009. Pina atunci, admitind ca ar fi pierdut acum in sondaje, ar fi avut timp suficient sa recistige punctele sacrificate.
2) Spre deosebire de liderii de partide, dependenti si de confruntarile dintre grupurile interne, seful statului are avantajul unei pozitii aparte.
Ales prin vot direct si universal, el e scutit de dependenta fata de interesele politicianiste marunte, dar si fata de zigzag-urile realitatii de fiecare zi. Asezat deasupra partidelor, definit ca un Mediator intre diferitele institutii ale statului de drept, presedintele Romaniei trebuie sa aiba capacitatea de a vedea dincolo de prezentul agitat nu de putine ori marcat de aparente inselatoare. De aceea, presedintele Romaniei se cere a fi in stare sa faca fata unor isterii de moment ale opiniei publice, asumindu-si riscul de a-si pierde popularitatea de o clipa pentru un interes national care doar el, dispunind de informatii dar si de luciditate il sesizeaza. Tocmai pentru a putea interveni ca un veritabil Barbat de stat in momente cind isteria risca sa afecteze un interes national, presedintele tarii se straduieste sa acumuleze cit mai multa popularitate.
Traian Basescu beneficiaza de o insemnata cota de popularitate, obtinuta, evident, printr-o concentrare aproape exclusiva aproape pe smulgerea de voturi din orice imprejurare.
Aceasta popularitate i-ar fi dat posibilitatea sa refuze promulgarea Legii.
Si nu pentru ca n-ar fi bani care sa mearga la aceasta marire, ci pentru ca pina si unui ageamiu, intr-ale politicii romanesti ii este limpede ca nu se poate vorbi de o Lege.
Occidentalii rataciti pe meleagurile noastre si-au facut cruce auzind de o marire deodata a salariilor cu 50%.
Din acest punct Legea nu e lege, ci e fantezie erotica.
A fost initiata de PSD ca o manevra strict electorala. Formatiunea noastra de Stinga, constienta de nota ei de elucubratie, nici nu s-a gindit ca Legea va trece prin Parlament.
Parlamentul insusi n-a dezbatut-o in chip serios. Atmosfera de la votare a fost una de dans al Fetelor de la Capilna.
Toate partidele parlamentare au icnit de entuziasm, chicotind electoral.
Dupa vot, treziti la luciditate, liderii de partide politice au inceput sa dea din colt in colt.
In aceste conditii, problema nu e daca sunt sau nu bani, ci daca tara constienta isi poate permite sa se joace astfel de-a Legile.
Nu de alta, dar, urmind mecanismul fantasmagoric al acestei Legi, miine-poimiine ne pomenim cu un parlament votind, in aplauze si urale, vinzarea unei bucati de tara. Pe motiv ca primim pe ea o caciula de bani.
Lui Traian Basescu nu-i trebuia postura de presedinte pentru a o respinge ca pe o gluma ieftina.
Ii ajungea si postura de om normal.
