Decât moarte de om, mai bine moarte de câine

Un copil de doar patru ani a sfârşit în chinuri, după ce a fost sfârtecat de câini într-un parc din Bucureşti. Raportul autopsiei dezvăluie că micuţul prezenta sute de muşcături pe corp, doar călcâiele scăpând de colţii fiarelor. Nimeni, însă, nu-şi asumă vina pentru această tragedie. Autorităţile ridică neputincioase din umeri, invocând legislaţia din România, care le împiedică să-i eutanasieze pe comunitari, excepţie făcând cei agresivi. Reprezentanţii ONG-ului care au semnat pentru adopţia câinelui se declară cu conştiinţa împăcată, deşi imediat ce au preluat animalul, l-au lăsat liber pe străzi. Asta chiar dacă prin semnătura lor îşi luau angajamentul că nu vor abandona câinele, iar în cazul în care nu-l mai doresc, să-l predea autorităţilor. Proprietarul terenului pe care s-ar fi petrecut tragedia susţine că băieţelul ar fi fost atacat pe un spaţiu care nu îi aparţine.
Este revoltător că într-o ţară ce musteşte de ONG-uri destinate protecţiei animalelor, câinii vagabonzi sunt încă o problemă atât de serioasă. Vorbim despre organizaţii non-guvernamenale plătite să găsească soluţii pentru ca astfel de drame să nu aibă loc, dar care acum nu-şi asumă nicio responsabilitate.
Câinii fără stăpân nu sunt o problemă doar în Capitală. Îi putem vedea vagabondând pe străzile din fiecare oraş al ţării, deşi autorităţile alocă fonduri consistente pentru ţinerea sub control a acestui fenomen. A fost, însă, nevoie ca un copil de patru ani să fie mâncat de viu de o haită de câini comunitari, pentru ca subiectul, în toată gravitatea lui, să revină în discuţie. În toată această dispută cu privire la cei care se fac vinovaţi de moartea băieţelului, un lucru este cert: banii pentru prinderea, îngrijirea şi sterilizarea câinilor se duc pe apa sâmbetei, atâta vreme ce animalele ajung din nou pe spaţiul public. Nimeni nu poate da asigurări că respectivul maidanez, odată revenit pe stradă, nu va ajunge să sfâşie un alt copil.
Iubesc animalele, am şi eu un câine, dar înainte de asta, sunt mamă. Nu pot trece cu vederea superficialitatea cu care factorii responsabili tratează problema comunitarilor. Şi, cu riscul că voi trezi revoltă în rândul susţinătorilor fanatici ai drepturilor animalelor, consider că eutanasierea reprezintă, în acest moment, singura metodă prin care ne putem asigura că tragedii precum cea din Parcul Tei nu se vor repeta. Pentru că între moarte de om şi moarte de câine, o aleg pe cea din urmă.