Un pumn de pastile

Daniel Săuca

# „Nu ne vindem țara!” Am auzit exclamația zilele trecute, după mulți ani. Acum, în varianta „Roșia Montană”. Mulți fraieri sunt totuși în țara asta. Țară vândută, ca să uzez de vorbe celebre, de mult. Pe bucăți. Mai este încă și de furat. De ce? Pentru că, totuși, în țara asta, ca să uzez de ziceri cunoscute, există mulți români fraieri cinstiți. Și încă un truism: elitele îi consideră exclusiv masă electorală și pentru că, firește, nu înțeleg cum stă treaba cu „interesul național”.

# „Cazul Vișinescu”. Jurnaliști, ca niște fiare. Sânge. „Dinte pentru dinte”. „Procesul comunismului”. Oricum, știrile în țara asta au ajuns să se facă de la parchete și DNA: au ajuns principalul furnizor de știri. Ceea ce ar cam schimba pastila de mai sus: românii sunt infractori. Mă rog, potențiali infractori. Cu tot cu doza/dozele de naivitate. Și prostie.

# FP România: „La nivelul de dezvoltare la care a ajuns Festivalul Enescu şi în contextul actual al relaţiilor internaţionale, în care promovarea culturală a devenit parte a puterii exercitate de statele dezvoltate pe scena internaţională, România are de gestionat o adevărată provocare: «Ce facem cu Enescu?»” Iată un nou truism: promovarea culturală a Sălajului. Sigur, nu ca parte a puterii exercitate de statul român pe scena internațională. Putem singuri, ca județ, să ne promovăm interesele (și cele sau mai ales cele culturale), chiar dacă nu suntem uniți?

# Au avut loc funeraliile poetului irlandez Seamus Heaney, laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Încă un „nobeleard” (aproape) necitit în România. Vă rog frumos, nu mai luați încă un pumn de pastile culturale! Și Cărtărescu s-a săturat de România!…

# (Alte) truisme de România: maidanezii. Mai zilele trecute, un copil a murit mușcat de câini din „specia” amintită. Specimenele care-i apară prosperă în continuare. Să trecem rapid la un alt subiect: a început o nouă sesiune parlamentară…