S-a intetit campania electorala si candidatii ies la vedere, ca puii din gaoace, dand din aripi care cum se pricepe mai bine si cum poate mai abitir. Ca sa treaca de voturi. Ca sa supravietuiasca. Iar pentru asta, fiecare este gata sa incerce si marea cu degetul, la o adica, doar, doar vor putea trece pe apa fara sa se ude. Fiecare promite, fiecare probabil si crede ca va reusi sa isi duca promisiunile la bun sfarsit si nu sa le vada sfarsite inainte sa se termine spectacolul si sa cante doamna cea grasa. Nu-i vorba, alegerile si campaniile electorale ale romanilor nu sunt mai spectaculoase si nu au nici un corn sau o stea in plus fata de ceea ce se practica in alte state. Poate doar mai mult discurs gol, golut, pe langa adevaratele obiective, dar asta este pentru ca romanilor le place vorba lunga si nu o considera defel saracia omului, in ciuda unui binecunoscut proverb. Cat timp candidatii promit bune si mai putin bune, vrute si nevrute si, uneori, de-a dreptul cai verzi pe toti peretii, cei din fata televizoarelor au si ei subiect de poveste. Si cum o poveste naste alta, la romani campania electorala pare o veritabila suita de 1000 si una de nopti, cu Seherezada in prim plan. Din pacate, dintre spectatori, nu toti au inteles ca au si ei un rol in campania electorala, prin votul ce se asteapta de la ei. Daca stai de vorba cu oamenii, descoperi ca multi vor face cum au facut si in alte randuri si vor sari peste ziua alegerilor, ocolind urnele cum ocoleste Aghiuta sacul cu tamaie. Scuza pe care si-o fabrica de urgenta este ca oricum, un vot nu conteaza, nu are puterea de a schimba jocurile puterii si a aduce ceva bun pentru ei. Scuza este ca s-au saturat de promisiuni, iar urmarea e ca se cufunda si mai bine in fotoliile pufoase din fata televizorului, asteptand sa vada ce au hotarat altii in locul lor. Problema cea mare va fi in urmatorii patru ani, cand spectatorii nostri vor cere minunile pe care le-au auzit in campanie, dar pentru care nu au mers sa-si dea votul. Cum au sarit peste aceasta schema clasica de cerere si oferta, nu pot primi nimic. Alesii nu sunt cei pe care ei i-au urmarit cu interes la televizor, ci cei pe care i-au vrut altii, care au stiut importanta votului lor in aceasta afacere. Ca urmare, pretentiile trebuie reduse la minim. Nu poti primi decat daca dai ceva in schimb, iar cei care nu au votat, nu au cum sa astepte minuni de la urmatorii 4 ani. Departe de noi orice gand de a baga un popor intreg intr-o oala, dar, judecand la rece si aruncand o privire in jur, trebuie sa admitem ca fiecare dintre noi putem numara pe degete cativa semeni care nu vor sa dea pe la urne in alegeri. Nu stiu cum ar putea fi facuti romanii responsabili la fiecare patru ani, responsabili in sensul de cetatean cu drept de veto. S-a mai spus, in repetate randuri, ca este nevoie de constiinta, de multa constiinta proprie, dar daca nu o avem fiecare in noi, ma tem ca nu o putem cumpara nici de la piata.
