O iubitoare a tradiţiilor populare vrea să reînvie obiceiuri precum cultivatul şi prelucratul cânepii în Sălaj, prin intermediul unui proiect intitulat „Drumul cânepii pe Valea Almaşului”, parte a unei mult mai ample iniţiative naţionale a fostul canotor, multiplu campion olimpic, Ivan Patzaichin.
Sebastian Olaru
Născută pe Valea Almaşului, mai exact la Gâlgău Almaşului, Leontina Prodan, dublă licenţiată în ştiinţe economice şi design vestimentar, este legată sufleteşte de locurile natale, în ciuda faptului că a plecat de acolo la o vârstă fragedă iar actualmente trăieşte la Timişoara. Satul unde s-a născut este, în primul rând, locul unde şi-a petrecut cele mai frumoase vacanţe de vară din perioada copilăriei, locul pe care îl iubea atât de mult încât se ascundea pentru a nu fi găsită de nimeni în ziua în care trebuia să ia autobuzul de plecare.
Dragostea pentru plaiurile natale, dar mai ales pentru tradiţiile populare au făcut-o să se gândească la Valea Almaşului ca la zona unde să pună în practică un proiect pe care îl are în minte şi în suflet de mulţi ani.
„Ideea mea de proiect se intitulează „Drumul cânepii pe Valea Almaşului”. Am scris acest proiect în ideea de a relua în sistem gospodăresc cultura şi prelucrarea cânepii, chiar după ce s-au distrus toate fabricile de aici din Sălaj. Era la Someş Odorhei o topitorie de in şi cânepă, la Zalău era o integrată de in şi cânepă, în toată ţara au fost 52 de unităţi şi nu mai este niciuna”, menţionează Leontina Prodan.
Ideea este însă una mult mai amplă şi are în vedere crearea unui cluster, la iniţiativa multiplului campion olimpic la canoe Ivan Patzaichin.
„Se va face un cluster în care vom fi 10, maxim 12 firme. Musai în acest cluster trebuie să fie firme de producţie. Este şi staţiunea de Cercetări Agricole din Roman, Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, o firmă din Bucureşti care lucrează pentru Japonia prosoape şi ţesături de in, Asociaţia Ivan Patzaichin. Se vrea finanţare europeană pentru înfiinţarea acestui cluster. Va fi o structură condusă de la Bucureşti, sub numele lui Ivan Patzaichin, care ne va reprezenta peste tot. Deja colecţia lui cu haine de cânepă este extrem de apreciată şi multă lume cere haine de cânepă. Sunt foarte protectoare, vara ţin de răcoare şi iarna de cald”, afirmă designerul vestimentar.
Celebrul canotor are nevoie de haine de in şi cânepă pentru proiectul pe care asociaţia care îi poartă numele îl are în vederea revigorării turismului din Deltă.
Clusterul ar urma să includă, potrivit sursei citate, şi alte persoane şi instituţii interesate de cultura şi prelucrarea cânepii, un produs cu multiple utilizări.
„La Universitatea Aurel Vlaicu din Arad este o profesoară care a brevetat un procedeu de topire a cânepii cu bioenzime. Procedeul tradiţional, de topire în apă, este mai greoi şi mai costisitor. La Roman, în Neamţ, este un domn cercetător ce a omologat nişte soiuri de sămânţă de cânepă care sunt cele mai bune din lume. Substanţa halocinogenă este aproape nedeductibilă în plantă. La Carei este o doamnă care va înfiinţa o topitorie. (…) Se pot face foarte multe din cânepă. Toată planta este utilizabilă. Din frunzuliţe de fac perniţe bune pentru durerile de cap sau de măsele. Pentru partea lemnoasă, puzderia, am fost contactaţi de grajdurile regale din Anglia, pentru cai. Puzderia absoarbe mirosul de urină şi este foarte bună ca aşternut la cai. Dacă vrei să faci ciupercărie, 75% din compost poate să fie puzderie de cânepă. Uleiul de cânepă se foloseşte crud, la salate. Sămânţa de cânepă este foarte hrănitoare, singura sămânţă care are şi Omega 3 şi Omega 6 şi poate înlocui nuca”, precizează Leontina Prodan.
Revenind la judeţul Sălaj, iniţiatoarea proiectului şi-ar dori o reluare a cultivării cânepii în gospodăriile ţărăneşti.
„Vom merge pe două direcţii cu acest cluster: pe partea de relansare a culturii şi prelucrării în sistem gospodăresc, tradiţional şi pe partea industrială. Pentru că aşa vom putea reînvia şi micii cultivatori, în gospodării. Cânepa nu trebuie săpată sau ierbicidată, pentru că ea prin desime şi înălţime sufocă buruienile. Ea se pretează la cultivarea în sistem gospodăresc, pe o suprafaţă mică. Dar trebuie gândit un lanţ gospodăresc, cum ar fi Valea Almaşului – cu Hida, Bălan, Surduc, ce trebuie amenajat şi în sistem de ecoturism. Va fi greu, pentru că acum nu mai este ce a fost şi va trebui să începem cu partea de cultură, educaţie, promovare, informare, conştientizare. Eu aş dori să mă ocup aici, motiv pentru care acum caut persoane şi instituţii cu care pot să colaborez în acest proiect. Trebuie implicate şi instituţii şi persoane şi e posibil să se facă, dacă vrem. Eu zic că trebuie trei-patru ani de luat sat cu sat, casă cu casă, om cu om şi organizate nişte manifestări”, conchide sursa citată
Una din principalele susţinătoare ale ideii acestui proiect este meşterul popular Ileana Graţia Pop, din Ciumărna, colecţionar şi creator de artă populară ce îşi aminteşte cu nostalgie şi o undă de regret vremurile în care familia sa, ca de altfel mai toţi sătenii, se ocupa de cultivatul şi prelucratul cânepii, plantă ce stătea la baza majorităţii articolelor vestimentare.
„Îmi amintesc foarte bine, pentru că şi mama avea câte 40-50 de mănuşi de cânepă (legături formate din câteva zeci de plante de cânepă, n.r.). La recoltarea cânepii, îi tăiam rădăcina, tăiam şi de vârf, formam legături, după care mergeam şi făceam în vale o topile (o adâncitură în albia râului, n.r.), ca să se adune apă multă. Aşezam legăturile una cu rădăcinile încoace şi vârfurile încolo, cealaltă invers şi tot aşa puneam până le aşezam toate în apă. Pe urmă puneam o rudă de lemn dintr-un capăt în celălalt şi o ţâpie, adică băga nişte ţepi şi punea şi de-a lungul şi de-a latul rude de lemn ca să stea cânepa în apă, că ea e uşoară. O fixa cu nişte lemne ca să stea acolo şi punea o greutate peste ea. Dacă erau bolovani, puneau bolovani, dacă nu, puneau numai lemne. Când vedeam că tună, fulgeră, e vreme grea, toate femeile fugeau la vale, pentru că dacă venea puhoiul, apă mare, lua cânepa şi ţi-o ducea. Dacă era ţâpită bine, stătea două săptămâni în apă. După doua săptămâni, mergeai să vezi dacă s-o topit, adică atunci când frecai cânepa în mână se vedea fuiorul. Atunci o spălai frumos, o băteai pe apă până când se făcea albă. Băgai cânepa verde în apă şi o scoteai albă. O aduceam şi o întindeam pentru ca să se usuce, după care o zdrobeam cu zdrobalăul. Ieşea puzdărul, o zdrobeam tătă, tătă şi făceam fuiorul. După ce am făcut fuioarele, le trăgeam prin hecelă. Hecela e ca o perie mare cu dinţi de fier, pe care o puneam la talpă, jos, şi trăgeam fuiorul şi la un capăt şi la altul şi ce cădea, care era mai scurt, se numea câlţi. Şi fuiorul, după ce-l trăgeam, îl puneam deoparte. În celaltă zi îl trăgeam prin perie cu dinţi de fier, mai deasă, ca să iasă spuma, cel mai fin fuior. Şi din ăla se torcea firul subţire din care sunt făcute aceste cămeşi şi poalele care-s pe mine. Astea făcute de bunicile noastre. Din câlţi se trăgea un fir mai gros, pentru saci, ştergare sau lipideauăle care le puneau pe pat”, povesteşte Graţia Pop.
De altfel, ea ce nu se sfieşte să mergă chiar şi astăzi în straie tradiţionale la biserică, însă regretă că prea puţini oameni din sat îi urmează exemplul, motiv pentru care susţine necondiţionat proiectul Leontinei Prodan.
„O părere foarte bună am despre acest proiect. Sunt foarte de acord pentru că nu-mi place ce se poartă acum şi mă supără faptul că ne fură ideile străinii. Asta e un mare năcaz pe români. Noi am fost nişte oameni gospodari şi harnici care de aici am putut trăi, de pe pământul ăsta. Va fi foarte greu, dar dacă începi, până la urmă poate reuşeşti. Eu o susţin în tot ceea ce face”, a conchis Ileana Graţia Pop.
Cei care vor sau pot să sprijine realizarea în judeţul nostru a proiectului Drumul cânepii pe Valea Almaşului” sunt rugaţi să ia legătura cu Leontina Prodan, telefonic (0722.373.438) sau prin e-mail: leontinaolah@yahoo.com.
