Ioana Maria Vlas parea o sfinta lunea trecuta, cind a fost eliberata din arest preventiv de catre un complet al Curtii de Apel Bucuresti. Ea a explicat ca nu s-a luptat pentru ea insasi, ci pentru adevar, si ce rol a jucat Dumnezeu in toata aceasta poveste. Mai bine zis, doar in partea pozitiva, cu eliberarea ei, pentru ca la partea dinainte nu credem sa fi fost implicat. D-na Vlas i-a transmis urari de bine lui Sorin Ovidiu Vintu, care, in schimb, a fost amendat cu 5.000 de RON pentru neprezentarea la audieri in dosarul FNI, dar nu a omis sa o felicite pe d-na Vlas, probabil de pe patul de suferinta, ca din motive de boala nu a venit la Curte. Dl. Vintu a fost citat ca martor de trei ori, si magistratii au hotarat sa-l citeze din nou, cu mandat de aducere, pentru termenul din 21 aprilie.
Magistratii au mai dispus si amendarea, cu 1.000 RON, a organelor judiciare care nu au indeplinit mandatul de aducere cu alt martor citat in procesul FNI. Nu mai ramine, intr-adevar, justitiei noastre decit sa isi dea singura amenzi pentru neputinta de a salva nu doar economiile oamenilor, dar si bruma de pretentie ca traim intr-un stat de drept. Nu fac o vina instantei ca a eliberat-o pe d-na Vlas. E penibil sa tii pe oricine cinci ani dupa gratii fara o sentinta definitiva, mai ales la infractiuni care nu au pedepse prea mari. Cu atitea casari si recursuri, cineva arestat preventiv poate ajunge sa stea mai mult dupa gratii decit daca ar lua o condamnare. Desi in octombrie 2005, Tribunalul Bucuresti a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la 13 ani inchisoare. La noi, insa, prima decizie, de tribunal, care adesea e justa, nu rezista in procesele cu miza mare de influenta si bani. Se topeste pe parcurs. Tribunalul a mai decis atunci ca aproape 130.000 de romani sa fie despagubiti pentru pierderile suferite de prabusirea Fondului, intre altii si de CEC, care daduse credibilitate intregului fond prin asocierea cu el. Alte 11 persoane au primit aproape 100 de ani de inchisoare, pentru prabusirea FNI, in cap cu directorul Nicolae Popa, 24 de ani de inchisoare, dar care a disparut din tara imediat dupa prabusirea FNI.
Exista o logica perversa la noi, care spune asa. Daca Adrian Nastase poate sa aduca gresie din Tibet fara taxe vamale si fara consecinte legale, oricine are dreptul sa treaca prin vama orice. Daca cei mari smenari scapa, pentru ca sint abili, sa deschidem portile inchisorilor sa dam drumul si la aia mai mici. Rationamentul poate parea moral, dar e absurd. Daca statul nostru nu e destul de tare sa se lupte cu cei mai mari, daca procurorii DNA iarasi s-au dus saptamina asta la Bogdan Olteanu sa ceara voie sa-l ancheteze din nou pe Nastase, ca asa a decis o curte superioara din Bucuresti (Dumnezeu sa va fereasca de instanta asta), asta nu inseamna ca justitia nu trebuie sa inceapa de undeva, ca statul nu trebuie intii consolidat pe condamnarile unor hoti mai mici inainte sa se ajunga la capacitatea de a se lupta cu cei mari. Istoric, asa s-au petrecut lucrurile si in alte tari. Nu suna prea just, dar asa e, consolidarea unui stat care sa fie autonom fata de grupurile de interese cere foarte mult timp, si atingerea unui anumit echilibru de putere intre grupuri in competitie. Si nu scrie nicaieri ca se realizeaza vreodata. Putine state din lume, doar cele din Europa, fostul Commonwealth britanic si Japonia au ajuns la autonomie deplina. Restul sunt, mai mult sau mai putin, intr-un fel de regim de
