Este incredibil cum anul electoral trezeste la viata orice memorie imbacsita de politician de capitala si cum centrul isi aduce aminte subit si pe loc chiar si de cele mai indepartate cotloane ale tarii. Vizita premierului Tariceanu la Zalau s-a facut pentru lansarea candidatilor liberali la locale si, da, admitem ca era firesc ca primul ministru sa se plimbe nitelus prin teritoriu, sa zambeasca frumos pentru poze, sa zica vreo doua, trei cuvinte de lauda pentru un judet sau altul si, uite asa, sa mai atraga ceva voturi in buzunarul liberalilor. Pe de alta parte, insa, ramane uimitoare aducerea de minte care loveste centrul taman in precampania electorala si-l face sa se uite de-a lungul si de-a latul tarii, sa vada cum stau lucrurile. Pana la pre-campanie, centrul a stat in turnul de fildes si vizitele lui au fost doar de cele in afara tarii. Bunaoara, Tariceanu a mai promis anul trecut ca vine la Zalau, si asta de cateva ori, dar, de la promisiune si pana la fapta, s-a instalat o amnezie usoara, ce a fost spulberata doar de alegerile care bat la usa.
Oare daca nu ar fi interesati sa dea bine si sa apara cat mai umani in fata electoratului, ar mai trece politicienii nostri prin colturile patriei, sau s-ar baricada in palatele administrative din Bucuresti? Ca in ceea ce priveste promisiunile, servite poporului, ambalate frumos in cuvinte de cuvinte si legate cu fundita, astea stim bine ca se pot face la fel de bine si de la centru.
In lunile urmatoare, politicienii vor avea grija si mai mult de electorat, il vor tine pe palme si ii vor servi tot ce-i doreste sufletelul, de la stiri cu pensii marite, pana la subventii pentru agricultori si cresteri salariale pentru dascali si functionari publici. Pe plan local, poporul va fi invitat la concerte, la mici si bere pe banii partidelor, mai ceva ca la 1 Mai, se vor imparti alte promisiuni, caschete si pixuri si alte promisiuni si flori si bomboane si pupaturi si, fireste, mai multe promisiuni, ca omul sa fie bine imbuibat cu informatie electorala cand se prezinta la urne.
In goana dupa voturi si in febra de a da din ei tot ce au mai bun in materie de debit verbal, politicienii ar promite, probabil, in cazul in care electoratul ar face semne ca vrea, si ca vor gasi arca lui Noe sau ca in urmatorii sapte ani vor curge numai rauri de lapte si miere. Daca ar sti ca pot vota inclusiv sugarii, mai mult ca sigur ca ultima promisiune ar fi in top si ca ar pedala pe ea cu atata zel, pana ar scoate chiar si rauri de lapte batut.
