30 de ani de la câştigarea Cupei Balcanice de către Silvania Şimleu Silvaniei

Clasată pe locul trei la finalul sezonului competiţional 1981 – 1982, echipa de volei, Silvania Şimleu Silvaniei avea să participe în următorul sezon, pentru prima şi ultima dată, într-o cupă europeană, Cupa Balcanică, pe care formaţia de sub Măgura a reuşit chiar să o câştige

Marius Morar & prof. Marin Ştefan

După 30 de ani de la prima şi ultima prezenţă a echipei de volei din Şimleu Silvaniei într-o cupă europeană, actualul lot şi conducerea clubului Phoenix îşi doresc să evolueze, din nou, într-o astfel de competiţie. Tocmai în acest sens au fost aduşi şi cei doi străini, centrul macedonean Gjoko Josifov şi secundul sârb, Jovan Sajnberger.
Voleiul şimleuan a promovat pentru prima dată în Divizia A în anul 1978, la finalul unui turneu organizat la Iaşi, după ce în 1976 pierduse promovarea în faţa echipei Delta Tulcea. „În 1978, am organizat şi o deplasare pentru suporterii şimleuani. Alţii au venit cu maşinile lor. Adversare ne-au fost: SARO Târgovişte, CSU Galaţi şi Progresul Bucureşti. În echipă îi aveam pe: Lazăr Andreica – antrenor, Vasile Măşcăşan, Adrian Arbuzov, Gheorghe Mihalca, Remus Triteanu, Tică Florea, Petre Cojocaru, Nicolae Răduţă, Nicolae Ilieş, Ştefan Sarkozi, Radu Petruş, Iosif Romcic, Ştefan Naghi. În Divizia A, în Şimleu, până în anul 1983, ne-am întâlnit cu echipe precum: Dinamo, Steaua şi Calculatorul din Bucureşti, „U” Cluj-Napoca, Delta Tulcea, Tractorul Braşov, Explorări şi apoi Motorul din Baia Mare, Viitorul Bacău, CSU Galaţi, Farul Constanţa, Universitatea Craiova, Politehnica Timişoara, CSU Oradea, Carpaţi Râmnicu Vâlcea, CSM Suceava. Printre succese, amintesc faptul că în anul 1981, am câştigat Cupa României, la Tulcea, după ce am câştigat cu acelaşi scor, 3 – 0, în faţa echipelor: Politehnica Timişoara, Tractorul Braşov şi Delta Tulcea. În echipă, de-a lungul celor cinci ani, i-am avut pe: Mircea Tutovan – desemnat „tunarul” Europei la Campionatul European de Volei, din Spania – 1981, Vasile Măşcăşan – jucător şi antrenor, Adrian Arbuzov,Teofil Chiş, Gheorghe Mihalca, Remus Triteanu, Doru Bădiţă, Ioan Bujilă, fraţii Strauff – Ioan şi Cristian, Ioan Ghic, Adrian Urzică, Radu Petruş, Traian Corcheş, Valentin Mocuţa, Nicolae Răduţă, Ştefan Băroiu, Ioan Popa – acum primar în Ciucea, Ionel Colceag, Vasile Suciu, Petrică Stancu, Valentin Mocuţa, Marius Năsăudean, Vasile Ciontoş – care a fost, apoi, antrenor la Zalău şi la echipa naţională, Lucian Horje, Vasile Suciu, Ioan Ţerbea. Cred că n-am uitat pe nimeni, mi-ar părea rău… Cu aceşti jucători minunaţi, timp de cinci ani, am bătut toate echipele din Divizia A, chiar şi pe Dinamo şi Steaua”, rememorează doctorul Ioan Puşcaş, despre care se spune că este „părintele spiritual” al voleiului şimleuan
1982 şi 1983 au fost anii de glorie ai echipei Silvania Şimleu Silvaniei. Formaţia şimleuană a terminat pe locul trei în Divizia A la finalul sezonului 1981 – 1982, după Dinamo şi Steaua, cea mai bună clasare din istoria voleiului şimleuan, una care i-a dat dreptul să evolueze în sezonul următor în Cupa Balcanică.
Mircea Tutovan, îşi aminteşte şi acum că Ioan Ţerbea a avut un aport deosebit la câştigarea Cupei Balcanice, blocând foarte bine o minge, exact în momentul cheie al partidei retur cu Partizan Belgrad. „Turul s-a jucat la Zalău, pentru că sala din Şimleu nu putea găzdui un astfel de meci. Am câştigat cu 3 – 0, iar în returul de la Belgrad am pierdut cu acelaşi scor. Am câştigat însă la punctaveraj. Îmi amintescă că Ioan Ţerbea a blocat foarte bine o minge şi am avut două puncte în plus faţă de adversari. Dacă am fi pierdut acel punct, ar fi fost egal şi la punctaveraj, fiindcă setul nu-l mai puteam câştiga sub nicio formă şi s-a fi jucat, după 24 de ore, meciul decisiv, tot la Belgrad, în care nu aveam nicio şansă”.
Voleibaliştii Şimleului au avut însă o surpriză la finalul partidei. „Când s-a terminat meciul, trebuiau să ne înmâneze cupa, însă trofeul nu era nicăieri. Cupa era transmisibilă, iar turcii, care au câştigat cu un an înainte competiţia, nu au trimis-o la Belgrad. Pratic, noi am câştigat Cupa Balcanică, dar trofeul nu a mai ajuns la noi”, ne-a dezvăluit Tutovan.
Din lotul echipei Silvania au făcut parte: Vasile Măşcăşan, Dănuţ Ciontoş, Ioan Ghic, Ioan Ţerbea, Mircea Tutovan şi Strauff Cristian.
Tutovan a mai spus că în lotul care a făcut deplasarea în Iugoslavia se afla şi Ionel Colceag, dar acesta „a fost oprit la Timişoara, fiindcă nu-i ajunsese viza”.
Singurul şimleuan aflat în lotul echipei ce a câştigat Cupa Balcanic, Dănuţ Ciontoş, actualmente antrenor al echipei feminine de volei, Universitatea Timişoara, avea la acea vreme 21 de ani. „Erau printre primele mele meciuri într-o echipă de seniori, la nivel naţional şi internaţional. Au fost clipe foarte frumoase şi o bucurie foarte mare pentru mine, fiindcă jucam titular. Astfel de momente, cum a fost cel din ’83 sunt greu de descris în cuvinte”, recunoaşte Ciontoş.
Din păcate, la scurt timp după câştigarea singurului trofeu european, Silvania a fost nevoită să se desfiinţeze, după ce majoritatea jucătorilor s-au transferat la Elcond Dinamo Zalău, echipă înfiinţată chiar în anul 1983. „Nici nu-mi vine să vorbesc despre această… pierdere. A fost o mare pierdere şi pentru mine, dar şi pentru şimleuani şi cei din împrejurimi. E bine ca lumea să ştie că, eu am fost cel care a „oferit” echipa la Zalău, forţat, bineînţeles, de împrejurări. În primul rând, au fost presiuni la Federaţia Română de Volei din partea echipelor participante în Divizia A, întrucât sala de sport era impropie voleiului de performanţă. La meciuri, mai ales cele cu Dinamo şi Steaua, aveam peste 1.000 de spectatori, până la un metru de terenul de joc. Sala n-avea nici înălţimea corespunzătoare, nici spaţiu de siguranţă. În plus, în sezonul rece, se făcea un condens de nedescris, se aluneca şi jucătorii se accidentau. Sala avea însă o tabelă de marcaj electrică ultramodernă. Nu mai puteam ţine pasul nici cu cheltuielile de transport, masă şi cazare, fără a mai socoti salariile jucătorilor şi antrenorilor, baremurile de arbitraj, echipamentul sportiv şi mingile. Aveam, desigur, ajutorul Primăriei de-atunci, al Garnizoanei din Şimleu şi al salariaţilor, cei care cotizau cu 5 lei pe lună, dar „pretenţiile” desfăşurării unui campionat la acel nivel erau din ce în ce mai mari. Asta a fost… Sala Sporturilor din Zalău oferea condiţii optime pentru un campionat de Divizia A. Dar mergeam la jocurile echipei la Zalău, chiar şi când şi-a schimbat numele, devenind „Elcond-Dinamo”, a mai precizat doctorul Ioan Puşcaş.
Oraşul de la poalele Măgurii nu a rămas fără echipă, voleiul continuând la nivelul Diviziei B. Anul 2007 a fost un nou început pentru voleiul Şimleuan, echipa Phoenix promovând în prima divizie. A rezistat însă un singur sezon, dar, după alţi patru ani în Divizia B, a început a treia „eră” pe prima scenă.
La finalul sezonului 2012 – 2013, CS Phoenix Şimleu Silvaniei s-a clasat pe locul nouă, iar obiectivul stabilit pentru sezonul viitor este clasarea pe unul din primele şase locuri.