In telenovela Ludovic Orban versus statul de drept care se defasoara sub ochii nostri s-a ajuns deocamdata la o singura certitudine. Politia e de vina. E de vina echipajul care a trecut pe la locul accidentului si nu a vazut nimic, pentru ca un amic al ministrului culesese deja, ilegal, vehiculele busite pentru a le transporta la serviceul lui, e de vina politaiul de la numarul de urgenta ca vorbea peste cucoana impiedicata de la centrala, e de vina politia de serviciu ca nu si-a autoraportat un accident facut de soferul ministru care a uitat sa il raporteze, si sint de vina cei care au avut curaj dupa 30 de ore sa dea un telefon lui dom ministru sa ii spuna sa dea pe acolo ca sa dea o aparenta de legalitate situatiei. Toti acestia au primit sanctiuni serioase si isi risca serios cariera. Desi, una peste alta, au avut un singur pacat: au avut ghinionul ca pe tura lor sa se intimple un incident cu un demnitar controversat.
Daca dl. Orban era un om cunoscut si atit, politia nu si-ar fi facut probleme. In ultimii ani a fost luat carnetul la mai multe celebritati, deci se fac eforturi ca toata lumea sa fie tratata la fel. Asta nu inseamna ca deja s-a realizat: pornind de la regimul inegalitatii totale, cum am pornit noi, unde intotdeauna cei cu relatii, sau putere sau avere sint altfel tratati decit ceilalti este ceva de mers spre cel al statului de drept unde domneste egalitatea totala. Dar eu sustin ca politia noastra, cu toate stingaciile ei, pornise pe acest drum. E institutia care a crescut cel mai rapid in increderea publicului in ultimii ani, de cind s-au luat mai putin bacsisuri la drumul mare. Imi creste inima cind ii vad ca mai trag la marginea drumului pe DN1 cite un Mercedes sau BMW zanatic care depaseste pe linia continua. Si de asta sanctiunile care ploua asupra politiei zilele astea sint cum nu se poate mai nedrepte.
Da, stiu, cu totii injuram politia. Nu stiu sa fluidizeze traficul, ti se baga in ochi in loc sa faca lucrurile sa mearga, cum vezi in alte tari, unde o politie discreta face una cu peisajul, dat totul functioneaza. Nu ies la nevoie, dar cind e de facut planul de amenzi ii vezi pe strada cu totul felul de pretexte. Exista destule motive ca politia sa te calce pe nervi. Dar desi politia noastra nu e perfecta, ea a facut mari eforturi in ultimii ani.
Daca politia nu trateaza pe demnitari la fel ca pe restul lumii, nu e din cauza ca e corupta. E de frica. Sefii politiei sint dati afara la fiecare schimbare de guvern, si remaniati chiar la schimbari de ministru, desi nu ar trebui sa fie numiti politic. Si chestorii locali sint mult prea usor destituiti si mutati incoace si incolo. Desigur, unii sint incompetenti, sau corupti, sau tot ce vreti. Dar mi se pare totusi suspect sa descoperim asta doar cind se schimba guvernul. Stiu citiva sefi care au rezistat la 2-3 schimbari, la ultima nu au mai facut fata. Au fost dati afara pur si simplu ca semnal ca a venit o putere noua, si inca una plina de clienti. Imi amintesc ca in 2005 Bogdan Olteanu mi-a raspuns, cu umorul care il caracterizeaza, cind l-am intrebat daca noua putere are macar o harta adecvata cu toate agentiile guvernamentale (in vederea restructurarii) sa nu imi fac griji, ca oricit de mica e o institutie publica si pe aceea a pus ochii cineva din partid! Oricit este de neevitat un oarecare clientelism politic, asemenea politizare masiva nu poate fi decit contraproductiva. Ea submineaza eficienta institutiilor. Daca, indiferent cum performezi, soarta ta depinde doar de cine vine sau pleaca de la putere performanta devine inutila. Nimeni nu te va judeca dupa indicatori, de exemplu dupa numarul de accidente, ci in functie de cite servicii ai facut sau nu ai facut la oameni cu trecere. Si asa ajungi ca sarcina ta principala asta sa fie, sa furnizezi servicii celor mari si tari.
Ghinionul politiei este ca Ministrul Transporturilor este un inamic personal al lui Vasile Blaga si Traian Basescu. Altfel era simplu pentru ei. Il lasau sa scape cu tot ce a facut, si gata, treaba lui ce intelegeri facea cu victima. Dar politia nu stia cui sa faca servicii mai intii in situatia data. Ministrului Transporturilor care a uitat sa raporteze accidentul? Si cind va veni fostul, si probabil viitorul ministru inapoi la Interne, ce se va intimpla cu cei care l-au spalat pe Orban de pacate? Uite asa, oscilind intre doua scaune, a picat politia la mijloc.
Dar, una peste alta, eu sustin ca nu e vina lor. E vina factorului politic, mereu mai preocupat sa aiba o politie care face servicii decit una eficienta si autonoma. Stau procurorii mai bine, cind Parchetul e legal subordonat Ministerului Justitiei, unde tocmai sta sa fie numita buna prietena a lui Orban, Norica Nicolai, cea care isi evacueaza nepoata pe fereastra dupa ce a votat in locul ei? De ce nu ar incerca d-na Nicolai sa intervina si in ancheta procuraturii? Totul e posibil.
Sint de vina politia si procuratura ca se lasa intimidate, sau oamenii politici, care par mai hotariti ca oricind sa le calce in picioare? In momentul in care Parlamentul refuza orice cereri de investigare ale membrilor sai, si cere Procuraturii sa trimita doar cereri semnate de procurorul general (mai bine sa numeasca un ambasador pe linga Parlament, ca tot sint multe cazuri de incalcari ale legii) se da clar si raspicat semnalul ca un procuror obisnuit nu poate ancheta un demnitar, ca un politist obisnuit nu ii poate rupe o amenda, si asa mai departe.
Nu e nevoie de nici o ancheta ca dl. Orban sa priceapa ca trebuie sa isi dea demisia. Orice om de stat prins cu minciuna, si care crede ca legea e altfel pentru el decit pentru ceilalti trebuie sa plece. Dar, chiar dupa ce va pleca, cu suturi undeva daca nu se va hotari singur, pe urma lui vor ramine victime greu de reabilitat. Politia e principala dintre acestea.
