Daca as putea, cu siguranta as vota motiunea de cenzura pe care o tot pregateste PSD de ceva vreme incoace. Si asta nu din cauza faptului ca, deja, as fi edificat cu privire la argumentele anuntate de social-democrati, pe care le vor invoca semnatarii motiunii, si nici pentru ca as considera oportuna schimbarea actualului Guvern. As vota doar pentru a vedea ce va face, mai departe, PSD… De fapt, as vota doar ca sa ma amuz pe marginea situatiei in care s-ar gasi partidul amintit. Si, sunt convins ca as avea o multitudine de motive pentru a ma amuza. Apropo, mai am certitudinea ca, alaturi de subsemnatul, mai sunt si social-democrati care sunt convinsi de ilaritatea prezumtivei situatii. Tocmai de aceea, nu prea cred in sansele de reusita ale motiunii. Dupa cum se manifesta, nici membrii celui mai important partid aflat la guvernare, in speta liberalii, nu prea cred in debarcarea lor. Adica in reusita in care crede Mircea Geoana, succes care ar trebui sa-l propulseze cel putin in functia de premier sau, daca nu, macar in postura sefului unui partid aflat la guvernare. Pentru ca politica romaneasca nu e reuniune de baieti destepti, in cadrul careia poti ataca o tema nepregatita dinainte stiind ca ceilalti de pe scena te vor acompania astfel incat sa te puna in evidenta. Din pacate, la noi, ca sa-ti permiti un asemenea lux, trebuie sa ai ori peste 50 la suta in sondaje, ori intelegeri solide cu celelalte partide. Ceea ce, in situatia PSD, nici nu se pune problema…
Cand am auzit pentru prima data de motiunea de cenzura pe care vrea sa o depuna social-democratii, mi s-a parut ca argumentele lor sunt destul de credibile. La vremea respectiva s-a vorbit despre o analiza a unui grup de strategi care, dupa cum s-a vazut, a convins toata conducerea partidului de justetea motivatiilor lor, fapt care a dus la acceptarea hotararii in unanimitate. Pentru social-democratii, in acel moment, motiunea de cenzura s-a lansat pe orbita cu 100 la suta sanse de reusita. Era cert ca PD si PLD erau cei mai previzibili aliati in daramarea Guvernului, in timp ce PNL si UDMR erau aproape condamnati la iesirea de la guvernare. Daca s-ar fi organizat, atunci, o sesiune parlamentara ad-hoc, acum cred ca nu mai vorbeam decat la timpul trecut de actuala formula a Cabinetului Tariceanu II. Insa lucrurile nu au stat deloc asa. Prin comportamentul de dupa anuntarea intentiei de a depune o motiune de cenzura, PSD nu a facut altceva decat sa isi indeparteze tot potentialul sprijin, insamantand neincredere in seriozitatea amenintarii lor. De fapt, elementul culminant al acestei tragedii politice a fost punctat, cel mai bine, de declaratia lui Teodor Melescanu, afirmatie mai degraba necioplita decat eleganta pentru titulatura de ministru, dar care dezvaluia tot secretul ecuatiei: Situatia PSD este foarte dificila: ori intra-n rahat, ori se fac de rahat. Cine poate sa-l contrazica pe Melescanu? Manutele, sus! Dezamagitor…
Ei bine, in conditiile in care tocmai un oficial al PNL isi permite sa rada, in felul acesta, in nasul celor de care depinde in mare parte functia lui, ar trebui sa le dea social-democratilor profund de gandit, daca nu chiar frisoane pe sira spinarii. Astfel, fara o majora risipa de energie telectuala, PSD a facut pasul inapoi, de la atacantul scapat singur cu portarul, la recidivistul numai bun de trimis la echipa a doua. Insa, ceea ce ar trebui sa doara cel mai mult in mintea lui Geoana, este ca nici macar nu e vina colegilor sai de echipa, atata timp cat nimeni nu i-a obligat pe social-democrati sa isi dea cu stangul in dreptul. Au facut-o singuri, increzatori in faptul ca au castigat cursa inca inainte de a se da startul.
Acum, ca tot veni toamna, cand se stie deja ca alegerile pentru Parlamentul European sunt fixate pe 25 noiembrie, PSD este napadit de naduseli, transpirand din greu la framantarea actiunii de suspendare din functie a premierului. Si, spre deosebire de ceea ce se intampla primavara, europarlamentarele de toamna nu mai pot fi amanate, ca sa mai ramana ceva timp pentru regruparea de dupa batalie. Asadar, cu alte cuvinte, daca se pierde infruntarea din aceasta luna pe marginea motiunii de cenzura (si cam toate semnele arata ca e foarte probabil sa se intample asta), in noiembrie s-ar putea sa nu mai ramana nimic de cules, decat firimiturile de la masa celor care au stiut sa se concentreze pe subiect, atunci cand a fost momentul oportun. Oricum, se stie de cand lumea: toamna, trandafirii incep sa-si piarda petalele. Dar, ce grea e iarna pentru biata planta…
