Tara privata merge bine. Investitiile straine continua sa vina, si daca acceptam sa lucram la aceleasi salarii ca pina acum, vor veni si mai departe. Oamenii continua sa gaseasca de lucru in Europa, si sa isi cheltuiasca banii la mallurile de acasa. Anii buni din urma isi spun cuvintul si avem circa jumatate din romani multumiti de nivelul lor de trai, mai multi decit au fost toata tranzitia. Si numarul lor e in crestere.
Tara publica merge prost insa. Chiar pentru cine nu locuieste in sectorul unu al capitalei, razboiul gunoaielor dintre primarii a aratat elocvent unde a murit Alianta DA si cine a asasinat-o. Daca s-a ajuns sa ne luptam in gunoaie si sa lasam centrul capitalei sa sufere doar pentru chestiuni de orgoliu de partid ne-am consumat timpul de guvernare. Acasa, si sa vina altii mai responsabili! Ca asa nu mai merge. Nu avem o schita realista de buget, dar mai marii politici se inghesuie la minastirea Secu la o sanctificare care s-ar putea petrece si fara ei. Ca presedintii si primii ministri nu au atributii in materie de sanctificari, ci in cu totul alta parte. Sanctificarea mai e si la Secu, fieful parintelui Cleopa, al carui manual de exorcizare l-a dus drept in puscarie pe amaritul de popa de la Tanacu, care nu a vrut decit sa aplice ce i se parea litera de evanghelie, si s-a trezit cu un cadavru si o condamnare. Iaca asa, intre mondenitati si fapte diverse se profileaza o politica de Lumea a Treia la o tara care se straduie sa devina europeana.
Care e alternativa, insa? Vezi cu ochiul liber ineficienta din tara publica si enorma risipa de resurse si de timp daca sofezi putin pe soselele patriei. Ati trecut recent prin Sibiu, capitala noastra culturala europeana? Sinteti norocosi daca ati putut ajunge acolo si daca ati scapat nevatamat de pe centura orasului. Desi s-au concentrat acolo atitea resurse, Sibiul arata ca si cum s-ar pregati sa fie capitala culturala peste zece ani, nu in acest an, care deja s-a cam terminat turistic, dupa ce foarte putini straini au ajuns pe acolo. Mai multe primarii au ramas fara bani de salarii, dupa ce ne-am laudat anul trecut cu marele nostru pachet de descentralizare. Descentralizare cu picioarele, acesta e numele ei, ca altfel e greu de inteles de ce, atunci cind ai mai multi bani ca oricind esti atit de stingaci in a-i cheltui. Peste toate, arta noastra pare sa ramina aceea a schimbarilor putine in realitate, dar numeroase pe hirtie: cad pe capul nostru noi legi din toate directiile, care schimba nu legi ceausiste, ci legi de acum citiva ani, care au fost si ele, la vremea lor, laudate ca si acestea, ca mari progrese menite sa schimbe radical fata realitatii dintr-un domeniu. Frenezie legislativa si blocaj de implementare. Cam asa aratam.
Vestea buna e insa ca ne asteapta o motiune de cenzura din care guvernul ar putea pica. Dar vestea rea este ca aceasta nu va aduce mari noutati nici daca trece, pentru ca nu s-a lucrat cu buna credinta la construirea unei alternative politice. Si cum s-ar putea? Daca doua par[iapropiate ideologic, ca liberalii si democratii, au fost atit de sectari si lacomi ca au ajuns sa se certe de la gunoaie, cum ar putea o alta combinatie, si mai laxa ca program, de exemplu PSD-PNL, sau PSD-PD, sa aduca vreo schimbare in bine? Caderea guvernului liberal ar insemna doar ca nu vor mai avea doar liberalii monopolul la tot felul de smecherii, ceea ce in principiu e un lucru bun. Preferam pluralsimul de orice fel monopolurilor. Dar am prefera un pluralism care sa nu fie o impartire a pietei intre bande, un pluralism in care partenerii sa se controleze intre ei, nu sa se blocheze sau sa se triseze intre ei. Care sint sansele noastre de a capata un guvern nu doar format din alti oameni, dar care sa functioneze altfel decit ultimele doua guverne prezidate de Calin Popescu Tariceanu?
Daca alegerile anticipate nu sint acceptate, si daca partidele nu vor decit un guvern politic, aceste sanse sint nule. Intram intr-un an de feroce campanie electorala, in care cine e la putere va cheltui aberant doar ca sa fie ales sau reales. Daca nu putem tine alegeri acum, ceea ce ar fi preferabil, macar sa cadem de acord pe un guvern de tehnocrati cu un program minimal. Apelul PSD sa se ajunga la intelegere pe un program are sens, dar numai daca inteleg si ei ca acest program nu poate fi decit unul de baza, care sa tina tara in mers un an, pina la viitoarele alegeri generale si sa aiba o abordare austera a cheltuielilor publice. Un an auster, cu putine legi noi, si putine cheltuieli noi, asta e ceea ce ne trebuie, in timp ce partidele isi schimba legea electorala si poate negociaza niste aliante mai substantiale ca data trecuta. Altfel nu vom face decit sa continuam ciclul iresponsabilitatii actuale, cind avem un buget pe care orice partid are dreptul sa-l cheltuie, dar nimeni nu are obligatia sa il umple.
