Puterea exemplului la români

Se ştiu multe, chiar foarte multe. Nimeni nu-i chiar atât de prost să nu-şi dea seama de ce se petrece în jurul său, de ce societatea involuează, de ce unii aflaţi pe drumul vieţii depăşesc cu neruşinare fără să semnalizeze şi de ce alţii mor cu dreptatea în mână. Veche şi cunoscută e vorba „se ştie când lumea”, însă nimeni nu are curajul să dea exemplu. Multora le lipseşte curajul şi puterea exemplului. Unii se cred prea „mici” pentru a „lupta” singuri contra vântului. Uneori, în societatea românească, mai ales atunci când eşti „om simplu” vântul suflă cu atâta putere încât îţi taie respiraţia fără a mai reuşi să scoţi un cuvânt. Mulţi îşi pun întrebarea „De ce eu să dau startul, când nimeni n-a făcut-o până acum?”. De aici pornesc toate! Prea puţini din cei care trăiesc de pe spinarea omului de rând, conştientizează că sunt acolo, la stat, plătiţi din banul cetăţeanului şi trebuie să fie în slujba cetăţeanului. Nu, cetăţeanul nu-i ridicol şi nu aşteaptă să i se facă statuie de către lucrătorii statului. Aşteaptă însă un simplu zâmbet, o vorbă bună şi nu-i place când i se închide uşa în nas sau se întoarce acasă, de la diferite ghişee ale instituţiilor, cu capul plecat, fără a găsi rezolvare.
*Da! E adevărat! Lipseşte curajul şi rigurozitatea muncii. Prea puţini îşi fac treaba cu seriozitate acolo unde sunt puşi. Odată ajunşi, datorită şi pe spatele omului de rând, uită adevărata menire profesională. Zilele trecute presa locală consemna faptul că un individ a sustras un cal, mai mult ogar decât animal de tracţiune, şi a primit o condamnare cu executare de un an şi jumătate. Tot în aceeaşi perioadă prin paginile ziarelor se putea citi informaţii asemănătoare, în care un tânăr a omorât un om şi a fost eliberat din arest fiind cercetat în stare de libertate. E drept că astfel de decizii privind condamnarea sau privarea de libertate a unui om se iau foarte greu însă diferenţele dintre „a fi încarcerat” şi „a fi liber” sunt mari.
*Cu toţii ar trebui să ne gândim la ce primim şi la ce oferim de-a lungul vieţii. Tocmai am citit în paginile unei cărţi faptul că singura metodă prin care putem obţine ceea ce vrem este de a-i ajuta pe alţii, pe semeni, să obţină ceea ce vor. Ar trebui cu toţii să credem în puterea exemplului, este singurul mod prin care am putea să schimbăm mentalitatea românească, cea mai acută plagă a oamenilor mioritici.