In ziua de azi, cel mai probabil din cauza… caldurii, temele politice isi pierd din impactul pe care il au asupra populatiei, indiferent de gradul lor de violenta sau importanta. De exemplu, tema suspendarii presedintelui, extrem de puternic mediatizata la acea vreme, subiect care a atras atentia majoritatii romanilor, nu a reusit sa-i determine pe acestia sa mearga la vot decat in proportie de aproape 45 la suta, fapt in urma caruia deducem ca miza a fost mai putin importanta (decat s-ar fi dorit) pentru intregul neam romanesc. Motivatiile absenteismului sunt multiple, fiind greu de crezut ca exista o opinie majoritar formata in randul celor care au decis sa stea acasa la referendum. Aici intalnim un soi de electorat demobilizat, care il sustine pe seful statului, grup de votanti mult prea siguri de victoria finala. Insa nu trebuie sa eludam faptul ca majoritatea celor care au ramas acasa au recurs la acest gest din lipsa de interes fata de subiect. Cu toate ca, imediat dupa vot, taberele politice s-au straduit sa analizeze aceasta non-prezenta la urne, nimeni nu a avut puterea sa recunosca faptul ca, unul dintre subiectele principale pentru care romanii au stat acasa, este si acela ca, din nefericire pentru noi, actuala clasa politica nu mai are prea multe de oferit. Mai trebuie luata in calcul si probabilitatea (care se transforma, incet, dar sigur, in certitudine) ca tot mai multi dintre romani sa creada ca politica nu mai poate sa le influenteze viata. Astfel, in nenumaratele analize post-referendum, facute publice in anumite sondaje de opinie, procentele non-votantilor sa fie neglijate. Cu toate acestea, politicienii stiu ca rezultatul referenudmului este aproape determinant pentru intuirea efectelor scrutinului europarlamentarelor din toamna, subiect despre care vom discuta alta data.
Pe de alta parte, insa, marturisesc ca nu am prea vazut sondaje in care sa existe o majoritate a celor care declara ca nu vor sa se prezinte la vot. In acest caz, diferenta dintre declaratie si comportament nu poate fi redusa la minim, in conditiile in care fiecare elector are libertatea de a actiona cum vrea in momentul votului. Tocmai din acest motiv este prezentata intentia de vot, rubrica din sondaje care nu reprezinta decat o estimare a comportamentului de la urne. Totusi, de cele mai multe ori, s-a demonstrat ca aceasta aproximatie se apropie foarte mult de rezultatul final inregistrat in urma votului.
Revenind la ceea ce ne preocupa pe noi, si anume la motivele care stau la baza rupturii mediului social de cel politic, trebuie sa pornim de la pseudo definitia potrivit careia politicul este menit sa asigure o mai buna functionare a statului, si aproape nimic altceva. Mai mult, asa cum stim deja, una dintre regulile de baza ale democratiei este aceea ca, in cazul unui conflict de idei, majoritatea decide, fara a afecta interesele minoritatii. In cel mai recent sondaj realizat de Data Media si Institutul Pro, se constata ca 10 la suta dintre respondenti se declarau mai interesati de subiectele politice comparativ cu alte subiecte. Mai mult, 62 la suta se declarau foarte multumiti sau destul de multumiti de propria viata. De asemenea, romanii par sa fie mai linistiti cu propria viata, si asta in conditiile in care nu vor sa mai aiba vreo legatura cu politica. Si de ce i-ar mai interesa pe romani de soarta celor carora le platesc bani grei pentru a conduce tara, atata timp cat cresterea nivelului de trai, interesul principal al electoratului situat in spatiul carpato-danubiano-pontic, nu reprezinta o prioritate in activitatea actualilor politicieni? La acest fenomen se adauga o alta anexa potrivit careia politicienii sunt, zi de zi, preocupati si, in acelasi timp, macinati de dispute personale care depasesc in importanta problemele populatiei de rand. Aceasta sa fie, oare, lectia de democratie pe care o invatam, zilnic, de aproape 18 ani?
