Cum se impaca zalauanii cu cultura si cat de tare simt nevoia ei s-a putut vedea sambata trecuta, la proiectarea a doua filme premiate la Festivalul International de Film Transilvania in Piata 1 Decembrie 1918. Publicul a fost in numar considerabil si evenimentul, in premiera pentru Zalau, a avut succes, in ciuda unora mai sceptici. Se poate ca interesul publicului sa fi fost atat de mare pentru ca filmele au fost si ele prezentate in premiera internationala sau poate, pur si simplu, seara culturala li s-a parut oamenilor o alternativa buna de a petrece timpul, incat au optat pentru ea. Oricum, motivele conteaza mai putin. Ceea ce este important de retinut este faptul ca zalauanii simt nevoia de cultura si in afara propriei locuinte, iar daca evenimentul este unul care le trezeste interesul, oamenii reactioneaza.
Probabil ca interesul pe care l-au dovedit in week-endul trecut este un semnal care ar trebui retinut: lumea stie aprecia un film potrivit, la momentul potrivit. Evident, in Zalau momentul potrivit tine de locul potrivit, adica de un cinematograf, subiect care, din pacate, nu lasa prea mult loc de discutii. Dupa ce a fost inchis si cinematograful Scala, municipiul si Salajul in sine au spus adio filmelor pe marele ecran. Fireste ca s-a aruncat in dreapta si in stanga atat de mult cu ideea ca oamenii nu mai merg la cinema si ca afacerea in sine este nerentabila, incat ai fi crezut ca toti zalauanii stau acasa cu ochii lipiti de ecranele televizoarele sau ale computerelor pentru a urmari noile productii.
Seara de sambata imi spune altceva, cel putin mie, personal. Ca oamenii vor filme si ca este foarte important sa stie exact unde le pot avea. Aici se simte diferenta dintre a promova un eveniment printr-un afis plasat la cinematograf si o campanie publicitara care ajunge cu adevarat la urechile publicului. Pe langa aceasta, conteaza si spatiul si cred ca mai usor aduci lumea sa vada un film in aer liber, decat sa o inghesui intr-o sala de cinema imbacsita, chiar daca fotoliile de acolo sunt mai confortabile decat scaunele plasate intr-un loc deschis din oras.
De altfel, in orice prezentare de produs catre public, detaliile raman esentiale, iar arta ramane, totusi, un produs, chiar daca unul cultural mai intai, si nu comercial. Ca sa o imbraci intr-o forma usor de consumat iti trebuie cateva note de marketing, prin care sa aduci cultura mai aproape de ochiul publicului, fie ca el este cititor, iubitor de filme ori de muzica clasica. Si revenind la subiectul editorialului de astazi, – filmul marelui ecran si publicul lui – daca de cele cateva note de marketing depinde ca Salajul sa aiba macar un cinematograf, intr-un moment cand normele europene ne-au impus sa alocam mai mult interes si fonduri culturii, poate nu ar strica sa ne mobilizam putin in acest sens. Ar fi, inainte de orice altceva, un pariu frumos de castigat cu mentalitatile vechi si greoaie.
