Adevarata poveste a acestei reuniuni la virf europene nu o veti citi in ziarele romanesti. Din cauza lipsei de interes pentru Europa, romanii pur si simplu nu se pricep la acest subiect si nu inteleg ce se intimpla de fapt. Slava Domnului, ungurii sint mai profesionisti decit noi.
Adevaratul erou al acestei reuniuni a fost ca atare un diplomat maghiar, singurul care a observat, la discutia tehnica pe text de marti seara ca din textul noului tratat european propus spre negociere lipsea ceva. Acest om era nu doar informat, dar si articulat: a luat cuvintul si a intrebat unde a disparut partea din preambulul Constitutiei unde scria ca Europa va avea o piata interna in care concurenta e libera si nedistorsionata. El a intrebat daca acest fapt nu risca sa afecteze dosarul pe concurenta libera, unde Comisia europeana lupta cu monopolurile nationale (spre beneficiul consumatorilor, scazind preturile) sau considera ilegale subventiile de stat, ca distorsionind concurenta egala. Ca atare, pesedintele Barroso a doua zi a pus textul pe agenda reuniunii si noul presedinte francez, dl. Sarkozy a recunoscut ca presedintia germana facuse aceasta modificare la cererea lui. Comunitatea de afaceri din Europa a intrat in panica, si de abia in doua zi, prin vetoul lui Gordon Brown, succesorul lui Tony Blair, pasajul, considerat inacceptabil, a cazut. Tot dl. Sarkozy a vrut sa puna in text ca economia europeana vrea sa fie una sociala de piata, care tinde spre o economie cu someri zero, cam ce visa si dl. Ion Iliescu prin 1990, dovada ca a si pus ceva similar in Constitutia noastra din 1991. Pentru cine nu e lamurit, dl. Sarkozy se presupune ca reprezinta dreapta franceza. Cu asa dreapta, nu e de mirare ca nimeni nu mai voteaza stinga in Franta. Sarkozy e pur si simplu populistul perfect, care spune ceea ce vrea sa auda majoritatea electoratului lui. Problema este ca toate celelalte 26 de tari din Europa, nu doar Franta, ar fi fost afectate de aceasta modificare.
Ideea ca pe usa din dos se poate strecura o modificare de asemenea importanta, care face din Europa liberala o Europa socialista si protectionista ne arata ca de fapt marele consens asupra viitorului Europei nu exista. Egoismul si standardele duble (state ca ale noastre au taiat drastic subventiile de stat si au privatizat energia, exact ceea ce Franta nu vrea sa faca) nu numai ca nu vor scadea, ci vor creste. Liderii francezi au renuntat demult sa explice votantilor lor avantajele globalizarii (cumperi produse ieftine chinezesti), preferind sa se aseze in frutea lor pentru a argumenta ca produsele scumpe frantuzesti sint intotdeauna de preferat. Pe agenda domnului Sarkozy vor veni la rind si alte lucruri care ne aduc noua avantaje azi in piata comuna (de asta am avut in ultimii ani investittii straine excelente), cum ar fi taxele noastre pe profit mici, cota unica, etc, pentru ca protectionistii francezi considera ca le facem concurenta neloiala atragind investitorii cu aceste avantaje si , decit sa scada ei taxele, cum s-ar intimpla intr-o economie libera, vor pune presiune pe noi si alte tari din Europa de Est sa le crestem noi pe ale noastre, deci sa taiem singuri sursa noastra principala de crestere economica. Acesta era exact discursul rivalului sau eliminat si infrint, domnul de Villepin, si zau, nu vad ce am cistigat cu dl. Sarkozy, care a drept ca stie ce vrea si a impins lucrurile la summit, dar nu vrea ce trebuie. Ne ramine, desigur, sa ne aliem cu partea mai liberala a Europei, in primul rind cu Anglia, dar stau si ma intreb daca miza reala a summitului a fost macar perceputa de liderii nostri.
Nu vom mai avea Constitutie europeana, doar un tratat nou (nici o paguba), iar noi, romanii, nu vom mai avea comisar al nostru decit din cind in cind sau deloc (la cum se pricep partidele la nominalizari, mai bine renuntam singuri pledind incompetenta). Europa va deveni si mai clar o uniune de state, cu un Consiliu puternic si o comisie slaba, ceea ce ne dezavantajeaza, pentru ca de regula Comisia e aliatul statelor mici, in vreme ce la Consiliu domina intelegerile intre mari, de genul celei pe care dl. Sarkozy a vrut sa o faca acum.
La aniversarea de 50 de ani a Europei unite din aceasta primavara s-a lansat un volum, in care 50 de ginditori de pe continent (majoritatea oameni politici ca dna Merkel, Vaclav Havel, etc) au reflectat la viitorul uniunii (puteti citi pe site-ul Financial Times, http://www.ftbusiness.com/eu50/). Pentru ca au vrut sa aiba si un roman, au ajuns si eu in aceasta companie ilustra, si am scris un text pesimist, in care presupuneam ca sintem la sfirsitul valului de liberalizare economica globala, lumea se va retrage in regiuni care vor forma piete interne in interior dar nu in exterior, musulmanii fundamentalisti isi vor face califatul fara sa-i putem opri, cum nu i-am putut opri nici pe Lenin si ai sai in 1918, si peste vreo 50 de ani, cind vor fi dat gres la fel de lamentabil precum comunistii in 1989, o sa redeschidem Europa din nou spre restul lumii si o sa ne intorceam iarasi la idealul unei piete globale. Din perspectiva asta, aceasta ultima reuniune europeana mi-a cam dat fiori. Tare ma tem sa nu patim cu Europa cam ce am patit cu NATO, sa devina o palida versiune a ei insasi taman dupa ce am intrat noi in ea. De asta m-as simti mult mai bine daca in exact acesti putini ani previzibili, mai exact in actuala perspectiva bugetara noi am incerca sa luam cit mai multi bani, sa facem cit mai multe autostrazi, in loc sa visam la reforme constitutionale si alte fantezii. Pentru ca nu stim ce vine dupa aceea, si vom avea un foarte mic cuvint de spus in aceasta privinta.
