Posibil moto: „Aceeaşi mizerie ne tratează, prin rotaţie, ca pulime. Iar noi înghiţim, că doar nu suntem turci să-i scuipăm” (Mircea Toma, Kamikaze, 19 – 25 iunie 2013)
Recenta decizie politică a Curţii Constituţionale, cum că referendumul cu „cvorum” de 30 la sută e curat constituţional da’ nu se aplică decât de la anul (şi la mulţi ani!), trimite în prelungiri procesul de modificare a actului (probabil) fundamental al patriei, dacă nu cumva, după un model deja aplicat la noi, se va organiza referendum câte zile va trebui pentru asigurarea prezenţei la vot. Nu ne-am mira, la fel cum nu ne-ar produce emoţii amânarea procesului de regionalizare sau cum s-o numi această magnifică operaţiune, susţinută de toate partidele, deocamdată imposibil de pus în practică (şi pentru că nu există, din câte ştim, un proiect care să determine un consens minimal). Sunt curios dacă invocata „reformă a administraţiei publice” va fi pusă în practică, chiar dacă declarativ nu ar avea legătură cu modificarea Constituţiei. Aşteptările, oricum, rămân mari. Din păcate, după atâta amar de ani vorbim, scriem tot despre aşteptări mari, despre lucruri croite prost şi care nu pot fi îndreptate, despre o bulibăşeală sistemică, despre o incapacitate funciară a clasei politice (şi a celorlalte elite implicate în diverse „proceduri” decizionale) de a da un curs coerent societăţii româneşti. M-aş bucura, chiar foarte mult, dacă aşteptările se vor împlini, laolaltă cu diminuarea măcar a atacurilor malefice provocate de ură, minciună, ipocrizie, lăcomie, sărăcie, bogăţie. Utopii, destul de probabil. Altfel, rămâi, ca şi jurnalistul invocat în posibilul moto al acestui text, cu sentimentul, convingerea că pur şi simplu celor care ajung „sus” nu le mai pasă de popor. Evident, nici asta-i nu o noutate. Nici constatarea că şi România a intrat pe harta deciziilor globale (regionale) strategice, aşa că nu mai întrebaţi de ce nu suntem întrebaţi. Între diverse zăpăceli, fie şi conspiraţioniste, întrebaţi-vă, esenţial, de pildă dacă în ultimele săptămâni aţi făcut o faptă bună. Ce e o faptă bună? Ei, iată un subiect bun de discuţie, mult mai bun decât improbabila regionalizare.
Daniel Sauca
