Probabil văzând golul existent în zona programelor politice pentru agricultură, Preşedintele a înfiinţat la 6 iulie 2009 Comisia prezidenţială pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii. Coordonată la înfiinţare de către Dacian Cioloş, preluată (pentru scurt timp) de Mihai Dumitru şi, în ultima parte, de Valeriu Steriu, comisia a reuşit finalizarea şi prezentarea raportului luni, 01.07.2013. Costurile au fost foarte aproape de zero şi datorită angajamentului (dezinteresat pecuniar al) celor 29 de membri. Dacă la înfiinţare obiectivele (termen scurt şi mediu) vizau şi perioada actualului PNDR (unele recomandări fiind valorificate prin rapoarte intermediare), materialul final se concentrează pe orizontul 2020 şi 2030. Denumirea finală agreată este: Cadrul naţional strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar şi a spaţiului rural în perioada 2014-2020-2030. Acest material va fi făcut public, orice doritor putând să aducă îmbunătăţiri (într-o perioada definită de timp), comisia urmând să valorifice aceste contribuţii într-un material final, până în septembrie. Foarte mulţi şi-au pus întrebarea ce rost are această strategie? Cui ar putea folosi? Nu cumva este o manevră politică? La o trecere-n revistă a membrilor comisiei se poate constata că aceştia sunt din tot spectrul politic (cei mai mulţi sunt însă neangajaţi politic) iar aportul lor a fost unul public. De prea multe ori aceştia au prezentat unele din ideile ce se regăsesc în raport fără ca acestea să fie valorificate de către autoritatea politică. De asemenea, este de menţionat că, în cadrul activităţii comisiei nu a existat nici un fel de ingerinţă a vreunui factor de influenţă, materialele fiind asumate de către autori. Important este de remarcat şi faptul că raportul nu se doreşte a fi un material concurent la vreo iniţiativă politică, el încercând, aşa cum spune şi titlul, să creeze un cadru general al politicilor agricole şi pentru dezvoltare rurală. De prea mult timp agricultorii îşi doresc o strategie realistă care să fie agreată de toate forţele politice şi care să garanteze continuitatea politicilor agricole în oricare din formulele de guvernare. Va fi oare posibil ca actualul proiect să devină un Pact Naţional Rural al României? La cât de tensionate sunt relaţiile în politica noastră, este destul de puţin probabil. Dar niciodată nu se ştie. La CE s-au finalizat opţiunile ce vizează noile PAC pentru 2014-2020. În perioada următoare MADR va trebui să iasă mai vizibil cu opţiunile pentru noul PNDR. În nici un caz PNDR-ul 2014-2020 nu poate şi nu trebuie să se constituie în material concurent la strategia elaborată de comisia prezidenţială. Dacă master-planul de care se vorbeşte pe la MADR se va constitui într-un material realist, coerent şi agregat (cu bugetul aferent) de aplicare a noului PNDR, atunci indiferent de cum se va numi, va fi un material necesar. Dacă va fi dezbătut şi aprobat în parlament nu este nimic rău, însă, oricând o altă majoritate politică va putea dărâma construcţiile politice anterioare. De aceea trebuie să nu se dezvolte prea mult şi fără rost o confruntare ce poate arunca serioasele probleme ale agriculturii româneşti într-un ridicol de unde să nu mai fie nimeni în stare să le scoată. După afirmaţiile comisarului Cioloş, opţiunile viitoarelor PAC oferă mai multă libertate de manevră ţărilor membre. Utilizând cu raţiune toate materialele pe care le avem la dispoziţie, vom ştii noi să valorificăm aceste oportunităţi adaptând mecanismele de sprijin la specificul şi difersitatea nevoilor agricultorilor?
Alexandru Lapusan
