Anul acesta, Traian Basescu l-a inceput gafand la mai multe capitole. Parca din prea mult zel, dorindu-si cu ardoare sa aplice o lovitura fatala premierului Calin Popescu-Tariceanu, presedintele a declansat un razboi haotic, care pare sa aiba o finalitate incerta. Acest lucru il stie si el, insa, contrar aparentelor, Traian Basescu pare ca nu ar face gafe, ca isi pastreaza ritmul. Mai mult, dupa cum se manifesta, ar parea ca isi pastreaza calmul foarte bine. Insa, culmea ironiei, din toate actiunile sale, reiese faptul ca scopul sau este acela de a-si obliga adversarii politici sa-l atace permanent, atitudine care pastreaza vii demersurile privind suspendarea presedintelui, proces care ar conduce la referendum. Ei bine, aici situatia se complica, insa se pare ca presedintele are acest interes, si anume sa aduca electoratul in fata urnelor. Pe ce se bazeaza, insa, Basescu? O parte dintre analistii politici considera ca, pentru liderul de la Cotroceni, referendumul ar reprezenta momentul oportun pentru a se apela la vocea poporului, cu conditia ca electoratul sa-i sanctioneze pe toti cei care au avut impertinenta sa-i submineze puterea si, desigur, sa-i faulteze initiativele. De cealalta parte, rivalii sai conteaza pe ideea ca un prezumtiv referendum ar conduce la o campanie distructiva, care sa duca la o scadere importanta a imaginii presedintelui in sondaje. In atari conditii, ajungem la concluzia ca unica varianta in care presedintele ar incerca deliberat fortarea referendumului este cea in care ar avea un as castigator in maneca, situatie care ar conduce, in cele din urma, la martirizarea sa si, implicit, la cateva zeci de bai de multime, impregnate cu valuri de lacrimi de consideratie, momente atat de dragi lui Basescu. Victimizarea presedintelui ar avea, de asemenea, efectele unui real tsunami politic, valul putand rasturna cu usurinta vasul pe care ar incerca sa se puna la adapost adversarii sai politici.
Revenind, oarecum, cu picioarele pe pamant, lasand la o parte supozitiile, ne intrebam ce se va intampla dupa finalizarea acestui scandal ipocrit, in conditiile in care procentul de credibilitate al politicienilor in randul electoratului se subtiaza de la o zi al alta? Apoi, sa remarcam faptul ca una dintre marile probleme din spatele acestui scandal este reliefata de slaba capacitate a clasei politice romanesti de a gestiona astfel de situatii. Oamenii politici din Romania vor putea tine in frau o prezumtiva situatie de suspendare a lui Basescu? Avem alte alternative mai bune, mai proaspete? Din nefericire, insa, aceste intrebari aduc la cateva raspunsuri deloc incurajatoare. Unul dintre ele, si cel mai important, ne arata ca majoritatea liderilor existenti pe piata politica, tineri cu o oarecare perspectiva de altfel, au inceput sa semene izbitor cu modelatorii caracterelor lor, adica dinozaurii care nu concep ca era lor a apus de mult. Un altfel de exemplu ar fi relatia Geoana-Iliescu, in care un fost ministru de externe – cu destul de multe si, totodata, importante aprecieri laudative la adresa profesionalismului sau – a ajuns sa linga mac de pe spitul pantofului unui fost presedinte, uzat moral de anii in care a slefuit, la randul sau, bancile comunismului ante si post decembrie 1989. Daca urmarim au atentie acest exemplu, vom fi frapati sa constientizam ca, in interiorul politicii romanesti, la ora actuala, nu exista alternative. Pardon, ar fi totusi cateva solutii, ca de exemplu: Vacaroiu, Becali, Vadim sau, de ce nu, Elena Udrea in tandem cu familiile Columbeanu & Bahmuteanu-Prigoana…
