De o buna perioada de timp, dupa ce am fost informati cat se poate de oficial ca ne vom integra in Uniunea Europeana, ori de cate ori imi amintesc acest lucru, imi vin in minte o serie de intrebari. Prima dintre ele este legata de identitatea pe care o va avea romanul, dupa 1 ianuarie 2007. Alta intrebare ce imi bantuie mintea este cea referitoare la cat de europeni suntem noi, romanii. Insa cea mai mare dilema a mea este cea privind socul integrarii si, mai ales, daca va fi capabila Romania sa depaseasca acel moment. La modul cel mai cinic cu putinta, ori de cate ori imi veneau in minte aceste chestiuni, neavand raspunsuri concrete la ele, imi obligam neuronii sa se gandeasca la cu totul altceva. Culmea ironiei face ca, avand tangente cu mai multi reprezentanti ai administratiei publice, factori ce ar fi trebuit sa se fi implicat deja in problematica integrarii, am putut remarca faptul ca nimeni, dar absolut nimeni, nu a avut raspunsuri concrete la intrebarile mele.
Din nefericire insa, romanii nu fac altceva, in ultima perioada, decat sa jongleze printre intrebari, mai mult sau mai putin fundamentale, in conditiile in care ne-au mai ramas, pana la 1 ianuarie 2007, nici mai mult, nici mai putin de 27 de zile! In tot acest ansamblu de reale incertitudini, exista totusi un element concret. Intr-adevar, nu stim inca daca vom fi sau nu ciuca batailor in Uniune, dar stim ce n-ar trebui sa fim dupa 1 ianuarie 2007. In cazul in care nu vom reusi sa ne debarasam de aura creata de atatia ani in jurul caracteristicilor noastre genealogice, vom ramane aceiasi codasi, nepriceputi, corupti, hoti, cersetori si lenesi ai unei Europe aflata intr-o permanenta stare de evolutie. Iar daca vorbim, nu numai in context, de genealogie, renuntand la vesnica ipocrizie a romanului, stim cu totii ca gena noastra este, de fapt, un element al unor cromozomi care nu ne-au ajutat deloc in dezvoltarea caracterelor, fie ele ereditare sau nu. Ci, mai degraba, putem vorbi, pe buna dreptate, de un anumit regres al calitatii identitatii noastre nationale. Este un aspect deloc placut la atingere, privire sau constientizare, dar pe care il putem remarca, prin comparatie, alaturandu-ne altor neamuri. Iar chestiunea legata de gena, sa fim seriosi, nu-i de glumit! Aici e mai greu de intervenit… Cu toate acestea, facand abstractie de ipocrizia care ne-a virusat intregul sistem ereditar, cred ca este indicat sa gadilam, macar cu gandul, efectul Placebo, astfel incat sa renuntam la toata aceasta doza de fatalism si sa ne vedem de treaba. Pentru ca, har Domnului, vom avea destula!
