Lenea, cucoană mare în Parlament

O dată la patru ani vin în faţa noastră şi se milogesc să le dăm votul. O dată la patru ani se întrec în a ne promite marea cu sarea, doar-doar ne conving să-i trimitem într-un fotoliu călduţ din Parlament. Şi cât de călduţ se dovedeşte a fi! Trai pe vătrai, nu glumă! Vin la serviciu dacă au chef, absentează când li se năzare, dorm fără nicio jenă în fotolii, nu mişcă niciun deget pentru vreo iniţiativă parlamentară, abandonează propuneri de legi importanente pentru cei mulţi. Atitudini de-a dreptul surprinzătoarea dacă luăm în calcul nerăbdarea de care dădeau dovadă în campania electorală! Ne loveam de ei peste tot. Se călcau în picioare la banalele expoziţii de pictură, se împingeau să premieze elevii cu rezultate bune la învăţătură, băteau uliţele satelor şi cartierele oraşelor cică pentru a cunoaşte of-urile alegătorilor, alergau să ajungă la tot felul de inaugurări, dădeau din coate să poată lua cuvântul la diverse evenimente publice, deşi nu aveau nicio tangenţă cu ce se întâmpla acolo.
După ce s-au văzut cu sacii în căruţă, lucrurile s-au schimbat brusc. Au uitat de cei din teritoriu, de cei pe care i-au păcălit să-i voteze. În cele şase luni scurse din 2013, stimabilii aleşi au lucrat doar 36 de zile, dat fiind faptul că ei trebuie să se prezinte la serviciu doar două zile pe săptămână. Trecem peste faptul că unii dintre parlamentari nu s-au sinchisit să se deranjeze nici măcar în alea două zile şi amintim, ca fapt divers, că bugetul de care se bucură Parlamentul actual depăşeşte în cursul unui an 50 de milioane de euro. Şi tot ca fapt divers, menţionăm că omologii lor francezi s-au întrunit în 232 de şedinţe şi au lucrat la adoptarea legilor 960 de ore.
Şi dacă atunci când vine vorba de muncă, nu fac coadă, compensează când îşi încasează banii de cazare ori pentru deplasări, diurnele ori salariile. Că, Doamne, darnici au mai fost cu ei înşişi! Statisticile arată că un senator ne costă nici mai mult, nici mai puţin de 7.000 de euro!
Poate că nu ar trebui să ne mire atitudinea aleşilor, de vreme ce nu există niciun fel de sancţiune împotriva celor care dorm în papuci. Nimeni nu-i sancţionează pentru că absentează, deşi pentru o astfel de abatere, într-o firmă privată un angajat poate să rămână fără locul de muncă. Nimeni nu-i trage la răspundere pentru acţiunile abuzive ori eronate. Aşa că, stimabilii îşi pot bate joc în linişte de banul public şi, implicit, de alegător.