Zvonoteca

# Un supermarket situat aproape de buricul târgului nu a dezminţit nici de această dată vorba avem „di tăte”, numa’ că la o privire mai de aproape văzurăm că sunt di tăte felurile de etichete, produsele or fi fost si ele cândva pe raft. De la intrare se vedeau etichetele frumos desenate, unele te îmbiau şi cu reduceri consistente, de parcă erai în mijlocul unei grădini pline de fructe şi legume, dar pe când să alegi ceva, ia de unde nu-i. Nici măcar banala ceapă nu era. Măcar luaţi fraţilor etichetele dacă s-au terminat produsele, să nu mai ameţească bieţii cumpărători pânâ îşi dau de rând că, de fapt, nu există ceea ce ei caută.

# Nu mare ne-a fost mirarea să constatăm că pe o străduţă a urbei noastre, zisă a Armoniei, chiar aşa şi stau lucrurile. Totul se desfăşoară într-o armonie de-a dreptul bizară, fie zi, fie noapte. Aici maşinile se parchează de-a dreptul pe trotuarul cel îngust. Nimeni nu are de obiectat nimic. Bieţii pietoni ocolesc cu mare băgare de seamă automobilul parcat cu grijă fix pe mijlocul trotuarului, coborând pe carosabil. Însă, mai deunăzi, nişte oameni ai legii locali s-au gândit să tulbure puţin armonia şi s-au apucat să fotografieze o maşină din toate unghiurile. Însă cu ce folos? Probabil îl vor chema la sediu pe proprietar să-l consilieze că nu-i bine unde şi-a lăsat maşina şi atât, căci armonia pe străduţă nu poate fi tulburată aşa uşor.