Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie.
Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este „Hrisovul” dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători.
La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia.
Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnito-rului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859.
În 1874, la Berna, România devine membru fondator al Uniunii Poştale Generale (din 1878 aceasta se va numi Uniunea Poştală Uni-versală), ce va repre-zenta principala structură pentru cooperarea între serviciile poştale şi asigurarea precisă a unei reţele universale a serviciilor şi produselor poştale actuale.
Mai târziu, în 2004, România este ţara gazdă a celui de-al 23-lea Congres UPU, iar în 2008 se organizează la Bucureşti expoziţia filatelică mondială EFIRO 2008, marcând împlinirea a 150 de ani de la emiterea celebrelor timbre „ Cap de Bour – 1858”.
Număr de valori – 2 timbre şi un întreg poştal
Coliţă nedantelată – 1
Dimensiune timbru – 48 x 33 mm
Dimensiune coliţă nedantelată – 143 x 107 mm
Dimensiune bloc – 165 x 160 mm
Dimensiune minicoală – 176 x 125 mm
Paginare – în coală de 32 de timbre, minicoală de 8 timbre + 1 vignetă, bloc de 2 timbre şi coliţă nedantelată
Sistem de tipărire – offset, la 4 culori pe hârtie cromo-gumată Anglia
Tirajul total al emisiunii – 1.485.760 de timbre, 1.442.560 în coli de 32 de timbre, 33.200 în minicoli de 8 timbre + 1 vignetă, 9.000 de coliţe nedantelate şi 1.000 în bloc de 2 timbre
Machetatori – Mihai Vămăşescu şi Stan Pelteacu
FDC – 800 de plicuri, din care 300 echipate cu timbrele emisiunii, numerotate cu negru şi obliterate cu ştampila “prima zi” şi 500 (în album filatelic) echipatele cu timbrele emisiunii (timbrele au ataşate viniete laterale dreapta), numerotate cu roşu şi obliterate cu ştampila “prima zi”
Întreg poştal – 200.400 de întreguri poştale
Număr de listă – 1953 serie, 1953a carton filatelic, 1953b album filatelic, 1954 coliţă nedantelată
Daniel Mureşan
Tocmai acum cand se canta prohodul respectivei…