Imperative. Speranţe

Victoria USL, aşteptată, reconfortantă, deloc entuziasmantă, ar merita să însemne un nou început în politica românească, aşa cum declarau şi liderii alianţei: „2013 – anul reconstrucţiei”. Reconstrucţia clasei politice? Aşteptăm cu nerăbdare. Modificarea Constituţiei? Aşteptăm cu interes. Cum se va modifica? Ei, asta e altă discuţie. Să nu ajungem la primul – ministru -preşedinte. Nu ne-am mira. Vor curge, sigur, valuri de pupincurism către noii aleşi care, bănuim, vor ofta satisfăcător, declamând interesul naţional. Vor reuşi usl-iştii să fie mai atenţi în numirile de miniştri şi de diverşi şefi, la nivel naţional şi local? Ei zic că da, noi ne îndoim, fie şi pentru că aşteptările (de funcţii, ca să nu zicem ciolan) sunt atât de mari încât alianţa pare o haită imensă de lupi aflată în faţa unui singure oi, pricăjite. Ne îndoim şi că statul, în relaţia cu noile produse ale alegerii românilor, va rămâne neviolat şi cu onoarea reperată. Se va produce ceva serios în decongestionarea sistemului aşa-numit bugetar? Toată lumea aşteaptă. Nu prea credem că se va întâmpla ceva serios nici în 2013, mai ales din cauza „înţelegerilor” cu FMI & comp. Dacă va fi altfel, ne vom cere scuze public.
Pedeliştii au pierdut şi pentru că au fost victimele propriei lor aroganţe şi a conectării la un singur buton, recte la Cotroceni. Avem speranţe că noii aleşi, mai vechi sau mai noi, nu vor duce aroganţa şi dispreţul pe noi culmi…
Parlamentul va avea mai mulţi deputaţi şi senatori. Iată beneficiile unui sistem electoral curat constituţional, proporţional. Vom ajunge la votul uninominal pur? La reducerea numărului de parlamentari? La regionalizare? Nu prea credem. Dar asta nu înseamnă că nu putem şi noi bate câmpii european, tastând tot felul de prostii despre ce aşteptăm după alegeri. Ei, oricum nu ne aşteptăm să tăcem. Asemenea prostii chiar nu prizăm.
Daniel Sauca