Dacă nici acum, atunci când? O întrebare pe care ar trebui să şi-o pună atât cei din conducerea clubului FC Zalău, cât şi antrenorii care se ocupă de destinele celor două grupe de juniori republicani. Faptul că în loturile celor două echipe de la FC Zalău există jucători cu vârste mai mici cu un an, chiar doi decât cea limită, nu scuză cu nimic evoluţia dezamăgitoare şi poziţiile jenante în care se află aceste grupe, având în vedere că şi în celelalte echipe există juniori mai mici.
Cu riscul de a fi criticaţi de anumite persoane din cadrul clubului, în special de antrenorul secund al echipei de seniori, Cristian Oros, fără nicio răutate sau tentă, cum are impresia persoana mai sus amintită, ne întrebăm cât de benefică este o investiţie în astfel de grupe?
Rolul nostru, al presei sportive, nu este de a critica, ci de a promova acest domeniu, dar nici nu putem tolera la infinit indolenţa. Fără a îndrepta săgeţi către cineva anume, trăgând o concluzie, lucrurile nu merg prea bine, iar acest lucru nu se întâmpă de azi, de ieri. Cel mai bine o demonstrează numărul de juniori promovaţi în ultimii patru ani la echipa de seniori.
Dacă primele etape au trecut cum au trecut, ceea ce s-a întâmplat în etapa de duminică, cea cu numărul şapte, a pus capac. FC Zalău a pierdut la ambele grupe în faţa unor echipe la fel de modeste, chiar pe teren propriu, lăsându-i probabil fără cuvinte chiar şi pe părinţii prezenţi la meci.
La juniori A, FC Zalău a pierdut cu scorul de 1 – 3 în faţa celor de la LPS Cluj-Napoca, echipă aflată pe ultimul loc înaintea acestei dispute. La juniori B, diferenţa a fost mai mică în favoarea oaspeţilor, 1 – 2, care au obţinut astfel a doua victorie a sezonului.
Ceea ce a promis antrenorul Alexandru Pop înaintea acestei etape, că lucrurile se vor îndrepta, nu s-a întâmplat şi nici nu ştim când se va întâmpla, deşi ne-am dori să fie cât mai curând.
Dacă o dată sau de două ori poate fi numit accident, după şapte etape cred că putem vorbi, fără nicio reţinere, de neputinţă.
Şi totuşi, până când…
