Încet, dar sigur, ne apropiem de niște alegeri prezidențiale atipice, de un al doilea prim tur organizat la doar câteva luni distanță de cel inițial. Din noiembrie și până acum se pare că politicienii au trecut printr-un amplu proces de tranziție în materie de discurs public. Dacă până în noiembrie, mulți dintre aspiranții pentru Cotroceni aveau un bagaj de cunoștințe în materie de politică mediocru, în care principalele probleme dezbătute vizau, cu precădere, politica externă și corupția, se pare că acum lupta s-a mutat împotriva așa zisului „sistem”. Ironic vorbind, mulți dintre candidați luptă acum împotriva propriilor acțiuni, convingeri și ideologii, împotriva partidelor din care fac sau au făcut parte. O parte dintre competitorii electorali se înfruptă cu resursele statului pentru a dobândi notorietate.
În toată această horă, ce bătătorește tot mai mult încrederea societății civile și chiar implicarea activă a cetățenilor în viața politică, teama și aspirațiile ideologice ale românilor sunt tot mai clare și mai rigide. Deși acest aspect a fost vizibil încă de la definitivarea rezultatelor primului tur, implicit anularea alegerilor, clasa politică nu a învățat mare lucru. Pare se că din rău o ducem în mai rău și suntem încă departe de a o lua pe o cale sigură în ceea ce ne privește ca națiune. Dacă mesajele pro sau contra europene domină în atragerea electoratului, rezultatele vor fi influențate și de noua organizare a acestor alegeri. Comparativ cu cele de anul trecut, au fost adoptate fel de fel de măsuri în ceea ce privește derularea campaniei electorale. Mai nou, exprimarea liberă a susținerii candidaților este atent supravegheată și chiar penalizată de instituțiile abilitate în materie electorală, mai nou urnele de vot vor fi închise mai repede, iar partidele fără candidați sunt blocate în a susține vreun prezidențiabil. Oare cum ar vrea actualii decidenți să combată curentele ce pun democrația la colț, atunci când adoptarea unor astfel de măsuri contrazic pe deplin valorile ei?
Și nu doar acestea sunt aspectele ce compun o campanie șubredă, comparativ cu altele, dar se pare că unii aspiranți la cârma statului nu sunt prea prezenți în spațiul public. Deși a revenit la modă furnizarea materialelor electorale prin poștă, ori trecerea de la curentele clasice în România la cele ce sunt la modă, mesajele ce țintesc planurile concrete pentru țară lipsesc cu desăvârșire. Altfel spus, discursurile s-au schimbat mult din toamnă și până acum.
Oricare ar fi variantele românilor, votanții trebuie să recurgă la o opțiune pe care o consideră cu adevărat viabilă pentru țară. Următorii cinci ani pot fi fatali, având în vedere negura în care ne îndreptăm tot mai mult în aceste vremuri incerte. Informarea corectă e importantă, iar balansarea nevoilor și beneficiilor de care societatea are parte în prezent e vitală pentru a ști pe ce cale o vom lua în viitor. Începând cu următoarea săptămână, lucrurile vor fi ceva mai clare, iar buletinul de vot final va avea doar doi finaliști. Doi. Doi oameni vor lupta pentru ca unul singur să reprezinte milioanele de români în următorii cinci ani. Votul ar trebui să fie unul rațional, nu doar cu suflet, cu gândul nu doar asupra propriei ființe, ci și privind înspre generațiile ce ne vor urma.