De ani buni mă duc cu mașina la aceeași vulcanizare pentru a cumpăra anvelope, dar și pentru înlocuirea de sezon. Unitatea este coordonată de o familie de zălăuani, soț și soție, oameni harnici, simpli, corecți, care își respectă clienții. Au înțeles că numai fiind corecți și lucrând bine își pot forma o clientelă pe termen lung. De multă vreme voiam să scriu despre ei, dar am ezitat. O fac acum. Nu am acordul pentru a vă da numele lor și al firmei, dar nici nu este important acest aspect, ci faptul că într-o societate tot mai zdruncinată, temătoare, uneori plină de ură și invidie, mai sunt și oameni buni, corecți, care muncesc de dimineața până seara. Vremea s-a încălzit în ultima vreme și mi-am amintit că trebuie să dau jos anvelopele de iarnă de pe mașina soției mele și să le pun pe cele de vară. La 7,30 eram la poarta vulcanizării de la marginea Zalăului. Primul care a venit a fost patronul, un om respectabil, trecut de prima tinerețe, soț, tată, poate și bunic, dar nu sunt foarte sigur. Îmbrăcat cu salopetă, omul mi-a deschis poarta, ne-am salutat bucuroși, dar s-a îndepărtat. Avea de lucru. A venit și angajatul său, același angajat de ani buni, un om cu care, dacă are timp, mai povestesc despre lume, oameni, poate chiar despre politică. Între timp, din grădină a apărut și soția patronului, o doamnă la fel de simplă, un om pe care am ajuns să-l prețuiesc datorită seriozității și omeniei. Urma să îmi dea rest, chitanța și garanția pentru anvelopele noi. Înainte de asta, femeia mi-a întins o carte. Știa că îmi place să citesc. I-am mulțumit, i-am promis că o s-o citesc, iar data viitoare am să-i povestesc. Ceea ce vreau eu să vă spun este că în această lume mai sunt și oameni buni, corecți, care știu să prețuiască valorile, omenia și asta mă face să cred că nu este totul pierdut, că mai există speranță. Acești oameni nu se plâng, ci muncesc în fiecare zi și știu că pot primi încrederea clienților numai oferind seriozitate. Aflasem că soția patronului s-a îmbolnăvit acum un an sau doi și au luat în calcul inclusiv închiderea afacerii. Cred că a fost pentru prima oară când simțeam că îmi pare rău după ceva, după o mică afacere de familie, un loc unde sunt tratat bine, unde știu sigur că nu sunt păcălit și unde îmi doresc să revin de fiecare dată. Tare m-am bucurat să aud că nu au pus lacătul, că povestea merge mai departe. Sunt convins că sunt multe astfel de locuri, dar eu pe acesta îl știu și nu vreau să renunț la el. Hazliu este modul în care l-am descoperit. Prin București am ajuns la vulcanizarea de la marginea Zalăului. Am fost trimis cu mașina de serviciu la unitatea care a câștigat licitația pentru înlocuirea anvelopelor, iar asta se întâmpla acum 5 sau 6 ani, poate chiar mai demult. Acum îmi dau seama că vă povestesc despre normalitate, despre ceea ce ar trebui să fie prezent în toate domeniile de activitate. Uite de asta nu vreau să schimb vulcanizarea. De două ori pe an, sigur ajung într-un loc unde normalitatea te face să îți recapeți speranța.