Schimbarea de gardă din martie 1965: Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere acum 60 de ani

În istoria României de sub comunism distingem două etape: Perioada cât la cârma țării și partidului se afla Gheorghe Gheorghiu-Dej și epoca Nicolae Ceaușescu. Piatra de hotar sau delimitarea cronologică dintre cei doi este anul 1965.

Acest an găsea Republica Populară Română în blocul răsăritean controlat îndeaproape de Moscova, prin apartenența la Tratatul de la Varșovia și la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc. Mai însemna și anumite tendințe de distanțare de la linia dirijată de sovietici, dar totuși în limite acceptate de Kremlin. Pe plan intern s-a încheiat colectivizarea (1962), industrializarea mergea înainte, în 1964 majoritatea deținuților politici au fost grațiați, iar cultul liderului Gheorghiu-Dej (născut în 1901) era în floare.

Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

 E ușor de înțeles că boala și moartea nu sunt compatibie cu imaginea liderului comunist ridicat în slăvi de propaganda de partid. Dacă la acest fapt mai adăugăm și secretomania tipică regimurilor dictatoriale, atunci avem explicația că de la începutul anului 1965 Dej aproape că dispare din spațiul public. De pe la mijlocul lunii februarie 1965 se zvonea cǎ Gheorghe Gheorghiu-Dej e bolnav şi de aceea nu mai poate fi văzut și auzit prea des. Nu a participat la nicio întâlnire cu alegǎtorii în campania electorală la alegerile pentru Marea Adunare Naţionalǎ, ce urmau să aibă loc în 7 martie 1965. A apǎrut o singurǎ datǎ la televizor, unde a citit cu destulă greutate un text, ca un om foarte bolnav.

În 7 martie, în ziua alegerilor, Dej a fost la vot nu dimineața, cum se obișnuia, ci spre seară, secvență prezentată la televizor foarte pe scurt. În ziarele din a doua zi, apărea fotografia pe prima pagină cu Gheorghiu-Dej la vot și cu titluri uriașe despre alegeri: ÎNTREGUL POPOR A VOTAT ÎNTR-O ATMOSFERĂ SĂRBĂTOREASCĂ, PLINĂ DE ÎNSUFLEȚIRE (Scânteia, 8 martie 1965).

În 18 martie 1965, s-a deschis sesiunea Marii Adunǎri Naţionale, unde Gheorghe Gheorghiu-Dej (în lipsă) a fost reales în funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat. Deputații au fost anunţați cǎ Gheorghiu-Dej nu poate să participe la lucrǎri din motive de sǎnǎtate, dar a trimis o scrisoare, citită de către Ştefan Voitec, preşedintele M.A.N. (scrisoare considerată de unii testamentul politic al lui Gheorghiu-Dej).

Tot în 18 martie, seara târziu, s-a transmis la radio un buletin medical prin care se anunţa cǎ Gheorghiu-Dej este grav bolnav (afecţiune pulmonarǎ, care s-a agravat prin complicaţii hepatice), și că se află sub tratament. Ascultătorii mai avizați și-au dat seama că liderul e pe moarte, sau poate chiar că deja a și murit.

În ziua de 19 martie ziarele centrale și locale prezintă detaliat lucrările M.A.N. și scrisoarea lui Gheorgu-Dej. Tot acolo se poate citi primul buletin medical oficial despre boala lui Gheorghiu-Dej:

Starea sănătăţii tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, continuă să se agraveze prin accentuarea icterului şi a insuficienţei hepatice. Se aplică în continuare tratamentul corespunzător (Scânteia, 19 martie 1965).

A doua zi, în 19 martie, la radio se transmitea mai mult muzică instrumentală. La ora 17 buletinul de ştiri a început cu un comunicat oficial prin care se anunţa cǎ starea de sǎnǎtate a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a agravat și că se află în „stare comatoasǎ”.

Următorul buletin de știri (de la ora 18) a început cu întârziere. A fost prezentat țării Comunicatul următor, despre moartea lui Gheorghiu-Dej:

„Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn, Consiliul de Stat și Consiliul de Miniștri ale Republicii Populare Romîne anunță cu adîncă durere încetarea din viață, în ziua de 19 martie, orele 17 și 43 minute, după o boală grea, a tovarășului prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, fiu credincios al clasei muncitoare și al poporului romîn, conducătorul iubit al partidului și poporului nostru.” (Comunicat reprodus din Scânteia, 20 martie 1965).

Ulterior la radio a fost prezentat și buletinul medical, de unde am aflat că Gheorghiu-Dej a suferit de cancer la ficat. Mai târziu s-a anunţat declararea doliului naţional pânǎ în ziua de 24 martie, când va avea loc înmormântarea.

 Personal, cum am recepționat vestea morții lui Gheorghiu-Dej

 Eram copil de grădiniță în grupa mare, iar în după-masa zilei respective ne jucam cu câțiva prieteni de pe strada noastră. La un moment dat a ieșit sora băiatului la care ne jucam în curte. Era cam de clasa a III-a sau a IV-a și cu o voce destul de gravă, doar atât a spus: a murit Gheorghiu-Dej. Acum s-a comunicat la radio…

Am încetat cu joaca și fiecare s-a îndreptat către propria casă. La noi mergea radioul, în care muzica din când în când era întreruptă de buletine de știri, care relua comunicatul și apoi transmitea și alte communicate scurte și seci.

Mai târziu a venit lăptarul, care ne aducea la abonament zilnic câte doi litri de lapte de vacă. El avea o cană emailată de culoare albastră, din care mama turna laptele în cana noastră. De obicei se grăbea nenea lăptarul, zicând că mai are de lucru în grajd, dar de data aceasta a acceptat să stea jos pe scaunul oferit în bucătărie.

După o scurtă tatonare, a trecut la povestit, spunând că l-a cunoscut personal pe Dej, și el crede că rușii l-au otrăvit. Apoi au început să discute cu părinții mei despre cine putea să devină urmașul. Omul a început să enumere pe degete:

– Drǎghici, poate da, dar e al dracului.

– Maurer? Maurer nu ar fi rău.

– Sau poate Apostol, Gheorghe Apostol.

– Dar nu, mai degrabă Chivu Stoica.

– Poate fi chiar Bodnǎraş. Dar atunci să vezi cătănie.

Dar ei știu, că ei impart dacă deja nu s-a și decis. Nouă ne vor spune abia după ce Dej va fi înhumat. Erau nume necunoscute pentru mine până atunci. A mai reluat lista sa scurtă, cu noi argumente sau completări…

Doliu național și pregătire funeraliilor  

 A doua zi toate ziarele au apărut cu chenar negru și cu portretul lui Gheorghiu-Dej pe prima pagină. S-a publicat comunicatul oficial despre decesul lui Gheorghiu-Dej, Hotărârea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, Consiliului de Stat și Consiliului de Miniștri ale Republicii Populare Romîne în pivința încetării din viață a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Hotărârea a proclamat doliu național pentru 5 zile – până la înmormântare, timp în care activitățile sportive și distractive vor fi suspendate, drapelul se coboară în bernă, se constituie o comisie de partid și de stat pentru organizarea funerariilor. Comisia era alcătuită din 5 persoane și condusă de Chivu Stoica. Mai făceau parte Bodnǎraş, Dăghici, Leontin Sălăjean și Ștefan Voitec. Ulterior ne-am dat seama că cei din comisie au fost excluși practic de la posibilitatea de a deveni succesorii lui Gheorghiu-Dej.

S-a publicat și un buletin medical oficial semnat de ministrul sănătății și de o comisie de medici printre care academicieni și profesori universitari. Am aflat că boala lui Gheoghiu-Dej a fost descoperită în ianuarie și despre evoluția nefavorabilă, care a dus la deces.

S-a mai publicat și un text scurt de informare pentru a dovedi unitatea conducerii de partid și de stat în momente grele:

Membrii conducerii de partid şi de stat la căpătîiul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej

În ultimele clipe de viaţă ale tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, la căpătîiul său se aflau membrii conducerii de partid şi de stat, tovarăşii Gheorghe Apostol, Emil Bodnaraş, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroş, Alexandru Bîrlădeanu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec, Mihai Dalea, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi.

După încetarea din viaţă a tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducătorii de partid şi de stat au făcut prima gardă la corpul său neinsufleţit şi au prezentat condoleanţe familiei.

Din lista menționată făcea parte prima garnitură a conducerii de partid și de stat, cei care vor decide viitorul conducător…

Trupul neînsufleţit al lui Gheorghiu-Dej a fost depus la Consiliul de Stat, pentru ca oamenii sǎ-şi ia adio de la „marele conducǎtor iubit”. La televizor puteam să vedem cozile lungi din fața palatului pentru a se ajunge la catafalc pentru câteva clipe. De asemenea, oamenii puteau să viziteze cabinetul de lucru al lui Gheorghiu-Dej (era un fel de pelerinaj…). În fabrici și instituții se organizau adunări de doliu în memoria liderului, unde participanții promiteau să păstreze memoria lui Gheorghiu-Dej. La aceste adunări se citea un text, care sub formă de telegramă se trimitea la CC al PMR (ziarele erau pline cu aceste telegrame…).

 Alegerea lui Nicolae Ceaușescu

 Paralel cu doliul și pregătirile pentru înmormânare, în ziua de 22 martie 1965 a avut loc şedinţa plenarǎ a Comitetului Central al PMR, unde s-a decis că: „La propunerea Biroului Politic, plenara a ales în funcţia de prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român pe tovarǎşul Nicolae Ceauşescu”. Deci urmașul lui Gheorghiu-Dej la conducerea partidului a devenit Ceaușescu, care avea doar 47 de ani.

Înmormântarea

Funerariile lui Gheorghiu-Dej s-au desfǎşurat în 24 martie 1965, cu onoruri militare și s-a transmis la televiziune. Marea adunare de doliu din faţa Palatului Republicii a fost deschisă de Chivu Stoica. Au mai luat cuvântul Gheorghe Apostol, Ion Gheorghe Maurer şi Nicolae Ceauşescu. Convoiul funerar s-a deplasat în Parcul Libertății și sicriul a fost îngropat în incinta Monumentului „Eroilor Luptei pentru Libertatea Poporului şi a Patriei pentru Socialism”.  Conform hotărârii comune a organelor superioare de partid și de stat, s-a început „eternizarea memoriei tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej.” (eternizare eclipsată în curând de cultul lui Nicolae Ceaușescu).

În cartierul nostrum, sigurul televizor a fost la sediul Gostatului, în club, care era și sală de ședințe, acolo se țineau bancheturi și, evident, vizionări tv colective. Acolo am urmărit vreo 200 de persoane (de la mic la mare), și se găsea câte un adult mai deștept care mai dădea explcații celorlalți…

Primii pași făcuți de Ceaușescu la putere

 Toată lumea credea că Ceaușescu – tânărul discipol al lui Dej – nu va ieși din umbra mentorului, și mai ales de sub tutela veteranilor din conducerea de partid și de stat. Dar s-au înșelat. În doar cîteva luni de la preluarea puterii, Ceaușescu a început cu schimbările, e drept că mai întâi de formă și apoi în fond: în iulie 1965, la congresul partidului, denumirea de PMR a fost înlocuită cu PCR (de fapt, s-a revenit la denumirea partidului purtată până în 1948). Iar în luna următoare s-a adoptat o nouă constituție, iar Republică Populară Română a devenit Republica Socialistă România…

Dar să ne oprim aici, deorece subiectul nostru a fost Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere acum 60 de ani (în 1965)

 László László