Despre tineri

Daniel Mureşan

Mi-am adus aminte de un citat din Aurel Pop, președintele Academiei Române: ,,Copiii nu mai au modele… nu le mai cultivă nimeni dragostea de țară şi de eroii autentici ai României”. Păi bine, tovarășul Pop, ce modele să urmeze? Cele ale Academiei, care e plină de securiști, turnători, penali și legionari?

De ce acest tip de discurs? Probabil fiindcă, în perioade de declin, unele generații au nevoie de această senzație de sfârșit al lumii. Un mesaj ce vrea să ne spună – doar noi suntem deștepți, cei ce vin nu sunt buni de nimic. Serios? Adică tinerii de azi, ce ne încântă cu performanțele lor din domeniul tehnicii, cu inventivitatea lor, nu sunt buni de nimic? Oare nu conversăm zi și noapte pe device-uri datorită lor? Nu suntem la un click distanță datorită lor? Ce să învețe de la noi? Poate să fie obedienți, șmecheri și lingăi.

Din fericire, mulți dintre tinerii de azi sunt inteligenți, cu acces nelimitat la informații. Sigur, în social-media sunt probleme, unul care are urmăritori mulți nu e neapărat un exemplu de urmat. Dar în social-media nu e prezentă Academia, iar politicienii până mai ieri făceau doar figurație. Nicio grijă, se deșteptă tinerii când e nevoie.

Filozoful Friedrich Nietzsche îndemna: „Trăiţi chiar în pericole şi aventură şi veţi avea bucuria vieţii”. Tânărul este un cuvânt înălțător. Ei au un stil de viață propriu, ce e diferit de al nostru. Greșesc, dar învață din greșeli. La noi democrația e imperfectă și funcționează cu sincope mari, dar tinerii plini de curaj au încrederea și capacitatea să reîntemeieze politica în România. Copiii de azi, tinerii de mâine, părinții de poimâine.

O mare parte din tinerii de azi sunt creativi și pot face mult bine societății. Vorba lui Petru Creţia: „Este reprobabil să aştepţi la nesfârşit să facă altul ceea ce, gândindu-te mai bine, poţi să faci tu însuţi şi poţi să faci bine”. Petru Creţia, cel despre care Constantin Noica spunea că „este primul om de cultură al ţării”. Petru Creţia, care a fost invitat profesor la Oxford şi Harvard, dar n-a avut loc la Universitatea Bucureşti.

Pe mulți tineri îi văd implicați și oarecum demni. Chiar și fără modele. Toți am fost la un moment dat neînțeleși. Lumea era dușmanul nostru. Am supraviețuit și acum dăm lecții? Serios?