Daniel Săuca
Peste câteva zile se vor împlini 35 de ani de la revoluția (lovitura de stat sau ce-o fi fost) din decembrie 1989. România, ține de domeniul evidenței, s-a schimbat mult față de perioada comunistă. Sunt multe locuri în țară care chiar sunt, arată „ca afară”. Problema mea e alta. Am dubii serioase că mulți dintre noi au înțeles sau au acceptat drumul european, democrația, capitalismul, o altfel de societate decât cea de dinainte de 1989. Nu puține din voturile exprimate la recentele alegeri sunt expresia unui „altoi” ciudat, și între naționalism de tip ceaușist (cu trimiteri până în perioada interbelică), conspiraționism și ortodoxism exacerbat. Furia, voturile „anti-sistem”, schimbarea cu orice preț, printre multe altele, îmi spun și că nu ne-am sincronizat cu adevărat cu valorile democratice europene (excepțiile le puteți număra…). Celebra Românie „profundă” nu e legată de Occident decât prin aspirația pentru venituri mai bune sau pentru infrastructură decentă. Printre nu multe altele. Oricum, repet, cu riscul să enervez, nu doar clasa politică e vinovată. La 35 de ani de când s-a strigat „Libertate!” mă întreb și în ce fel de societate vor să trăiască românii. Ce mai înțelegem oare prin Bine? Oare ce va însemna „mândria de a fi român”? Chiar vrem o „țară ca afară”? „România și Bulgaria vor adera la Schengen cu granițele terestre începând cu 1 ianuarie 2025. Decizia luată în Consiliul Justiție și Afaceri Interne a fost anunțată de președinția maghiară a UE” (hotnews.ro). Așa, și?
