Digitalizarea, între fetiș și realitate

Alexandru Tamba

Se vorbește atât de mult de digitalizare, mai ales raportat la obligațiile fiscale ale contribuabililor, persoane juridice și fizice, încât riscăm să pierdem din vedere care este scopul, finalitatea procesului de digitalizare. Aproape că a ajuns un scop în sine, cu alte cuvinte, trebuie să o facem pentru că așa ne-am angajat în PNRR. Sigur, scopul digitalizării, așa cum este cuprinsă în PNRR, este acela de a crește gradul de colectare, dar, oare, va crește gradul de colectare doar dacă digitalizăm așa, pur și simplu, toate raportările finaciar – contabile – fiscale? Care este ținta finală a unei digitalizări?
Nu înseamnă, nici pe departe, că o digitalizare 100% a tuturor relațiilor cu ANAF, primării (pentru taxele locale), alte instituții ale statului, vor duce automat la creșterea colectării. De exemplu, cum digitalizăm facturile care nu se emit? Sau cum digitalizăm plățile și încasările ,,la negru”? Pun aceste întrebări stupide tocmai pentru a arăta absurdul situației.
Digitalizarea este pentru cei corecți, nu pentru cei care păcălesc sistemul. Iar pe cei corecți trebuie să-i ajutăm să-și desfășoare activitatea cât mai simplu și ușor, nu să le consumăm timpul cu o birocrație excesivă. Este digitalizarea o birocrație inutilă? Cu siguranță nu, dar cu condiția ca rezultatele finale să conducă la costuri mai mici, timp economisit, simplificare a activității contribuabililor. Oricum, având în vedere avansul impresionant, dar și ritmul de inovare, al tehnologiei, digitalizarea este o realitate de care trebuie profitat.
Revenind la raportările financiar – contabile – fiscale, aici se pot cuantifica cel mai bine efectele digitalizării. Atâta vreme cât digitalizarea este în favoarea contribuabilului, în sensul simplificării și câștigului temporal, acest proces este necesar și binevenit. Dacă însă inhibă activitățile contribuabililor, înseamnă să ne legăm la cap fără să ne doară, iar aici mă refer la micii contribuabili, la microîntreprinderi, și nu mă refer la raportările digitale, ci la acele e-uri (e-factura, e-TVA, e-casa de marcat, e-transport) și declarații fiscale și nefiscale care raportate la beneficiile pe care le aduc acestora nu se justifică. Cel puțin în prezent.
Dar dacă vom ajunge în punctul în care toate raportările financiare către toate instituțiile statului se vor elimina datorită acestor e-uri, informațiile fiind adunate din digitalizarea activității contribuabililor, stocate într-o bază de date, astfel că nu va mai fi nevoie de raportări, atunci putem spune că digitalizarea își are o finalitate în beneficiul contribuabililor, direct, prin simplificarea activității și indirect prin creșterea gradului de colectare și astfel prin înbunătățirea serviciilor publice. Atunci, chiar și cei mai mici contribuabili persoane juridice, constatând beneficiile digitalizării, vor face eforturi, fără să fie obligați, să intre pe sistemul digitalizat. Ca întotdeauna, conformarea voluntară este mult mai eficientă decât cea prin constrângere.

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro