Președintele perfect, un mit sau realitate?

Numărătoarea inversă pentru primul tur al prezidențialelor a început. Doar câteva zile ne mai despart de alegerea candidaților care aspiră pentru un mandat la Cotroceni. Rezultatul pentru cel de-al doilea tur pare unul incert. Valul de sondaje apărut recent ne arată că mai mulți candidați ar avea susținerea necesară pentru a fi pe buletinul de vot și pe 8 decembrie. Cert e că Marcel Ciolacu va intra în turul II, potrivit tuturor datelor de până acum. Cine va fi al doilea candidat? Rămâne de văzut. Suspansul e cu totul la alt nivel, iar tabloul politic al țării va fi modelat după rațiunea celor care vor bifa prezența la urne duminica aceasta.

Deși puține zile până atunci, întrebarea de pe buzele multora e dacă există candidatul perfect. În general, în accepțiunea celor mai mulți, nu există ideea de politician perfect. Politica nu va fi niciodată perfectă la noi, cum de altfel nu e nicăieri în lume, oricât de mult am încerca să credem acest fapt. Când vine vorba șeful statului, ne raportăm asupra calităților pe care candidatul la o asemenea funcție ar trebui să le aibă. De la a fi inteligent, la a avea capacități oratorice desăvârșite și până la a fi demn de o așa funcție, e de muncă. De lucru e și să ajungi în atenția omului de rând pentru a avea parte de încredere și un scor semnificativ. Prezidențialele din România au avut mereu iz de umor, care au rămas veșnic întipărite în mințile celor mai mulți români.

De la celebra „Mihaela, dragostea mea”, la „dragă Stolo”, toate reprezintă o etichetă a prezidențiabililor de demult. Și cele de acum au o oarecare notă umoristică. Și aceasta poate fi o calitate a unui președinte, doar dacă deține toate atuurile pentru a ocupa această funcție.

A fi perfect în ochii românului, sau măcar de a avea intenția spre a fi perfect, constă în a ști de toate și de a fi stăpân pe propriile forțe și cunoștințe. Unii încearcă, alții doar mimează. Cert e că cei 14 candidați îmbină perfect aceste trăsături, însumate din partea fiecăruia în parte. Niciunul nu le deține pe toate, iar asta se reflectă în intențiile votantului român. Unii candidați știu engleză, alții nu. Unii știu politică externă, din nou, alții nu. Unii sunt pentru Europa, în timp ce alții sunt cu orientări spre est, de altfel tot mai influent în occident.

Diversitatea candidaților scoate la iveală și diferențele considerabile ale românilor privind mentalitatea și felul în care se regăsesc în următorii ani. De asemenea, pentru unii, niciunul nu reprezintă o variantă pliată pe așteptări. Cu toate acestea, vor vota cu certitudine pe ideea „răului cel mai mic”.

Ultimele zile de campanie sunt intense. Ultimele pliante, emisiuni, chiar și dezbateri, vor apărea pe bandă rulantă în această săptămână. Miza e uriașă. În speranța că cei mai mulți sunt conștienți de acest fapt, își vor da votul „cu cap”.