Cum v-aţi închipui emblematica instituţie din inima municiului Zalău cu lacătul pe uşile deteriorate, cu geamuri sparte, pereţi căzuţi, trepte pe care să-ţi spargi capul dacă nu eşti atent, iar înăuntru… haos! – cortine devenite franjuri, resturi a ceea ce au fost cândva scaune, mochetă zdrențuită etc.? Aşa arată multe din casele de cultură a sindicatelor din ţară. Părăsite, distruse şi… moarte, adică nefuncţionale.
Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău este frumoasă, modernă, dotată. Nici instituţia sălăjeană, ca şi celelate similare reunite în Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, nu primeşte bani de nicăieri, ci se autofinanţează. Şi nu e uşor să reuşească, dat fiind costul mare al întreţinerii unei asemenea uriaşe clădiri, dacă ne gândim doar la curent electric şi căldură…
Aşadar, Casa de Cultură a Simdicatelor din Zalău nu numai că există fizic la standardele de astăzi, dar ea şi… trăieşte, e vie. De o jumătate de secol. Spaţiile vitale pentru cultură – sală de spectacole cu peste 500 de locuri, sală modernă de conferinţe, săli de cursuri și repetiții, sală pentru şedinţele Cenaclului literar judeţean „Silvania” şi pentru alte întâlniri literar-artistice, foaier adecvat expoziţiilor de artă plastică etc. – nu au fost afectate nici după 1989. Dimpotrivă, de când cinematografele din Zalău … au murit și până la reabilitarea Cinematografului ”Scala”, sala de spectacole de la CCS era şi sala de cinematograf, derulându-se aici proiecte culturale şi educaţionale în colaborare cu societăţi comericale de pe platforma industrială.
Şi înainte, şi după revoluţie, Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău a suplinit atât de lipsitele instituţii profesioniste de cultură din judeţul nostru, prin găzduirea spectacolelor unor renumite instituţii profesioniste din judeţele limitrofe şi din ţară. De la regale folclorice, la numeroase spectacole de teatru, divertisment, concerte simfonice şi spectacole de operă. Cei din… preajma generaţiei noastre îşi amintesc de Hamlet cu actorul Ion Caramitru şi Dan Grigore, la pian, spectacol care s-a jucat trei zile consecutiv la Zalău cu săli pline. Mulţi sălăjeni au văzut pe scena CCS primul spectacol de operă din viaţa lor, apoi au mai vrut…
Şi Teatrul Popular înfiinţat aici s-a bucurat de succes. Pasionaţii actori amatori zălăuani – să-i amintim doar pe prof. Emil Cosma, prof. Mihai Ştefan, dr. Mircea Dumitru, Duţu Tulai, Viorel Criste, Pia Moldovan, Doru E. Goron ş.a. – , îndrumaţi de regizori şi actori profesionişti, precum Mihai Lungeanu, Radu Corciova, Paul Antoniu – au reuşit performanţa unor stagiuni cu spectacole de înaltă ţinută artistică.
Îndelungata şi neîntrerupta activitate a Cenaclului literar judeţean Silvnia, al cărui preşedinte a fost ani mulţi regretatul profesor Iuliu Suciu, însoţeşte existenţa Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău. Preocuparea actualului preşedinte al cenaclului, scriitorul Marcel Lucaciu (profesor şi inspector şcolar), sprijinit de numeroşii scriitori sălăjeni, mulţi membri ai USR, ţine vie emulaţia literată, care, prin intermediul concursului de creţie literară pentru liceeni, aflat la a XXVII-a ediţie, se transmite şi celor tineri. Volumele antologice Zbor adeveresc această reuşită.
Să mai amintim actvităţile corale, folclorice, cursurile de balet şi dansuri de societate, cursurile de reconversie profesională şi tabloul tot nu ar fi complet, pentru că, într-adevăr, Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău a avut, în toţi aceşti 50 de ani, uşile deschise culturii, educaţiei, instrucţiei, divertismentului…
Toate acestea s-au realizat prin oameni.
Şi cineva ar putea crede că … o armată de oameni a făcut posibile aceste realizări. Cei angajaţi aici au putut şi pot fi număraţi pe degete. Aici, fiecare om a fost şi este necesar şi deosebit de dedicat. Mă gândesc la dl. Nicolae Plic, administrator îndelungă vreme, pentru care instituţia era a doua casă. Mă gândesc la apreciata directoare, d-na prof. Elena Ştefan, care s-a aflat în fruntea instituţiei din 1976 şi până la pensionare, în 2001. I-a urmat Dinu Iancu Sălăjeanul, om de cultură şi bun organizator, care din 2020 conduce destinele judeţului. Şi nu în ultimul rând, mă gândesc la Violeta Vişen, suflete bun la toate, cum ar zice Marin Sorescu. De 38 de ani în această instituţie, Violeta Vişen a fost, simultan, secretară, metodistă, consilieră, vânzătoare de bilete etc.şi, din 2020, şi directoare.
Oamenii aceştia sunt ei înşişi adevărate instituţii, ei au ţinut şi ţin instituţia, respectiv, Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău şi nu invers. Acest lucru este de apreciat, pentru că acesta este… secretul reuşitei şi împlinirii rostului acestei instituţii de cultură.
De aceea, în luna aniversării unui jumătate de secol, se cuvine să-i spunem Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău și slujitorilor ei de azi și de ieri că o prețuim și-i suntem recunoscători că există.
Ileana Petrean-Păuşan
Spălare de bani publici asta ii asa zisa instituție de cultura casa sindicatelor