A murit. Bine a făcut

Sunt stupefiat văzând oameni care râd și par să se bucure atunci când moare cineva, o persoană pe care poate nici nu au cunoscut-o. A murit Prigoană, s-a dus. Nici nu s-a răcit bine că au apărut declarațiile publice, testamente, bani, chestii, probleme, regrete, bucurii, lacrimi, huiduieli. Evit nenorocitele alea de publicații virtuale care se ocupă doar cu tâmpenii, care trăiesc din morți, răniți, măicuțe moarte, spirite, fantome și alte idioțenii. Am citit un articol despre Prigoană pe pagina unei publicații pe care o consider corectă. La postarea materialului pe o pagină de socializare, am văzut comentarii, râsete, regrete. Printre cei care râdeau și parcă se bucurau că omul a murit sunt și doi sălăjeni, iar pe unul îl cunosc. Băh, cum naiba să te bucuri când moare cineva, un om, indiferent cum a fost persoana respectivă. Am impresia că ne dezumanizăm, că suntem de multă vreme doar niște animale, care își arată adevăratul caracter abia acum. Știu, unii calcă pe cadavre pentru bani, alții sunt corecți, pe alții îi doare-n cot și pot dormi liniștiți chiar dacă omoară sau lasă omul fără pâine la gură, dar totuși. Această dezumanizare pare să fie tot mai prezentă la nivelul societății, iar goana este una singură: goana după bani și putere. Toți vrem să avem bani, să fim deasupra celorlalți, să fim mai tari, dar totul se încheie în momentul în care ușa vieții ni se închide în nas. Și nimeni nu scapă de acest moment. Cunoașteți vreunul care e veșnic, care n-a murit și se plimbă și acum printre noi? Să ne ferească Dumnezeu să nu murim, să rămânem nemuritori. S-ar cutremura pământul. Cert este că în această goană nebună uităm că nu vom trăi veșnic și că banii, averile, mașinile, funcțiile, toate sunt importante, dar nu esențiale. Nu înțeleg de unde vine această dezumanizare, această răutate, poate mă luminați voi. Se apropie Crăciunul, au început deja campaniile pentru strângerea de bani, ghetuțe, dulciuri și jucării destinate celor neajutorați. Știți lozinca. Să fim mai buni de Crăciun, nu? Doar de Crăciun? Și în rest ce facem? Aici e problema. În școlile și grădinițele din România, Haloween a ajuns deja sărbătoare în toată regula, chiar dacă pruncii habar nu au ce înseamnă cu adevărat. Mai contează? Nu-i bai, important e ca magazinele să ne vândă draci din plastic, dovleci de cauciuc și bețe luminoase, iar fraierii să cumpere. E bine, e rău, habar nu am. Sper să trăim și să vedem. Îmi doresc o iarnă cu multă zăpadă, una în care omătul să fie o jumătate de metru pe șosea. Poate așa vom mai merge și pe jos după prunci la școală sau la grădiniță, poate așa vom înțelege că iarna nu-i ca vara și că bucuria poate veni și din lucruri mărunte.