Emil Lobonțiu, primar al orașului Șimleu Silvaniei

După revenirea la putere a Partidului Național Liberal, în toamna anului 1933, Emil Lobonțiu obține un nou mandat de deputat, fiind desemnat și în funcția de președinte al Comisiei Interimare a orașului Șimleu Silvaniei, adică primar, înlocuindu-l pe avocatul dr. Ioan Sabo, fruntaș politic național-țărănist.

Fiind și deputat în Parlamentul României, pe perioada sesiunilor parlamentare era suplinit de către profesorul Victor Pop, care îndeplinea funcția de ajutor de primar (viceprimar) al orașului Șimleu Silvaniei.

În calitatea sa de primar al orașului Șimleu Silvaniei, Emil Lobonțiu a desfășurat o activitate deosebită. Cea mai importantă realizare a profesorului Lobonțiu, care a rămas în istorie, a constituit-o regularizarea râului Crasna.

Râul Crasna era socotit, la vremea respectivă, cel mai periculos din județul Sălaj, producând inundații și pagube însemnate în fiecare an. În anii 1919, 1925, 1926 și 1932 a inundat aproape jumătate din suprafața locuibilă a orașului Șimleu Silvaniei. Pagubele cauzate de revărsarea râului Crasna au dat de înțeles autorităților locale, încă din 1919, când primar era Ioan Deleu, că era necesară amenajarea albiei râului.

Toate proiectele inițiate de către primari s-au împotmolit în momentul în care s-a pus problema finanțării, care depășea cu mult posibilitățile orașului Șimleu Silvaniei, iar promisiunile politice au rămas neonorate, de fiecare dată.

Beneficiind de o vastă expertiză în domeniu, având doctoratul în Geologie, Emil Lobonțiu trece hotărât la fapte. Astfel, din presa șimleuană aflăm că, la începutul lunii septembrie 1934, ministrul Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, Richard Franasovici, a avut o întâlnire cu primarul-deputat Emil Lobonțiu, cu Mihai Gurzău, prefectul județului Sălaj și cu Valer Pop, ministru în guvernul liberal, în cadrul căreia s-a hotărât acordarea unui prim fond de 500.000 lei pentru regularizarea râului Crasna. Se anunța că lucrările urmau să înceapă în curând.

Tot prin intermediul presei aflăm că președintele Comisiei Interimare a orașului Șimleu Silvaniei, Emil Lobonțiu, a început renovarea „radicală” a clădirilor aparținătoare primăriei, situate în Piața Avram Iancu, „cari de ani de zile au fost neglijate”. Prin renovare, „necesară pentru trăinicia edificiilor” și zona urma să aibă „un aspect frumos”, Piața Avram Iancu fiind înconjurată de clădiri care aparțineau de primărie. De asemenea, aflăm că pădurea de brad situată pe malul stâng al râului Crasna (Brădetul – n.n.) a fost „transformată în loc de excursie”, fiind amenajate poteci „frumoase” și bănci, „așa că lumea din oraș are un loc plăcut de excursie, datorită aceasta dlui primar al orașului dr. Emil Lobonțiu”.

Beneficiind de legea conversiilor datoriilor agricole, impozitelor și cotelor adiționale pentru drumuri, prin care locuitorii puteau să-și plătească datoriile către stat prin prestație publică, dar și pentru că zona cartierului românesc din Șimleu Silvaniei, respectiv străzile Horea, Cloșca și Crișan, nu prea arătau ca o zonă urbană, ci mai degrabă rurală, Emil Lobonțiu a emis o ordonanță prin care inițiază și impune un proiect ambițios de amenajare a cartierului, pe care o redăm și noi în continuare, având în vedere importanța ei:

„În baza constatărilor cari le-am făcut în cartierul românesc, vă pun în vedere executarea lucrărilor mai la vale înșirate cari urmează să fie puse în curgere încă în campania curentă de lucru: I. La intrarea cartierului, adecă a străzii Horea, în fața fabricei de spirt se va curăți podețul ce traversează șoseaua națională și deodată cu această lucrare se va ridica și se va curăți podețul ce traversează intrarea străzii Horea, ridicându-se până la nivelul necesar, ca apa să aibă scurgerea normală. II. Fântânei publice Nr. 3, din Str. Horea (din fața lui Ardelean Patrițiu) i-se vor face reparațiunile necesare la capac și adăpător, iar în jurul fântânei se va purta pietriș și nisip, ca băltoaca și nămolul de prezent existent să dispară complect din jurul fântânei. III. Fântâna Nr. 1 din Str. Horea se va transforma în fântână automată după sistemul fântânilor din pășunea comunală, și anume reasamblându-se corpul fântânii la nivelul drumului și acoperindu-se, urmând ca adăpătoarea să se plaseze pe o plage în prealabil pietruită. Tubul de scurgere va fi prevăzut cu un robinet mobil în sensul ca să se poată folosi atât la adăpătoare cât și pentru umplutul vaselor particulare. IV. La intrarea străzii Cloșca, șanțul din partea Nordică se va adânci. Înspre corpul drumului se va construi un dig din lemne prevăzut cu reazim. Digul va avea o soliditate fixată prin piloți și legături în corp astfel ca să asigure durabilitatea drumului și siguranța circulației. Pentru a se asigura scurgerea apei la ieșirea în primul rând locuitorii Ardelean Izidor, Rad Ioan și Olah Gheorghe se vor soma prin notificare individuală ca să-și construiască imediat podețe curățindu-și totodată și șanțurile lor până la nivelul șanțului ce se construiește de comună. În continuare toți locuitorii din această stradă vor fi somați să-și curățească șanțurile din fața caselor. V. Locuitorii din întregul cartier vor fi somați ca prin compensație să se prezinte la transport de material și la lucru cu palma, deoarece păsuiri de plată nu se vor obținea. Lucrările vor continua în Strada Horea și Cloșca și Crișan. Se vor scoate restanțele din adiționalele pentru drumuri din același cartier pentru a avea destinația de a se compensa în lucrările cari se vor executa în Str. Horea. VI. Pentru a avea un organ de control constant din partea Primăriei se va angaja un cantonier plătit cu ziua care va fi conducătorul echipelor de lucru, lucrând și dânsul cu echipele respective în locurile indicate de către Serviciul Tehnic. Recepționarea de material se va face de către Serviciul Tehnic și până la complectarea postului de inginer de către șeful Biroului Economic. Comisiunei interimare va raporta din caz în caz executarea lucrărilor, respectiv lucrările necesare dl. Cherecheș Florian, membru în Comisiunea Interimară. VII. Toată piatra necesară o va scoate Primăria din carierele comunei”.

Având la bază legea conversiei datoriilor agricole, adoptată de către guvernul liberal în primăvara anului 1934, întreg județul Sălaj s-a transformat într-un adevărat șantier. Se lucra la construcția de școli, biserici, drumuri, monumente istorice, pepiniere de pomi fructiferi etc.

În orașul Șimleu Silvaniei s-a reușit, până în toamna anului 1934, efectuarea următoarelor lucrări edilitare: construcția a două săli de învățământ la Școala Normală de fete „Domnița Ileana”; s-au reabilitat prăvăliile orașului din Piața Avram Iancu; s-au reconstruit turnurile Cetății Báthory din Grădina publică a orașului și s-a renovat clădirea „monumentală” a Judecătoriei de Ocol. Toate aceste lucrări se ridicau la suma de aproximativ 500.000 lei.

La 13 noiembrie 1934, primarul Emil Lobonțiu aducea la cunoștință publicului că lucrările pentru drumurile din cartierul românesc urmau să fie compensate în modul următor: se plătea suma de 200 lei pentru transportul a trei metri cubi de material, iar pentru un metru cubic 65 de lei; pentru lucrul cu brațele se plătea suma de 60 lei pe zi. Totodată, erau somați toți cărăușii și proprietarii de căruțe, care erau restanțieri la datorii față de stat, să se prezinte „la economat pentru înscrierea la lucru”.

Tot Primăria orașului Șimleu Silvaniei îi anunța pe cei interesați că urma să procure viță-de-vie americană, cu rădăcini bine dezvoltate, din speciile Riparia portalis și Riparia rupestris. Prețul era de 60 de lei pentru 100 de bucăți, iar procurarea lor se putea face de la biroul economic al primăriei.

Lucrările efective de regularizare a râului Crasna au început să fie puse în practică în anul 1935, în zona localității Pericei. În data de 26 martie 1935, locuitorii s-au oferit să lucreze în mod gratuit pentru regularizarea văii Crasna. Planurile pentru regularizarea acestei văi erau întocmite încă din anul 1896 şi aprobate din anul 1903. Ele se găseau la Serviciul Apelor din Satu Mare, dar nimeni nu le-a pus în aplicare. În urma acestei inițiative, Consiliul local a hotărât începerea lucrărilor, „cu orice chip”. Astfel, până în anul 1937 s-a reușit regularizarea văii râului Crasna pe o întindere de trei kilometri. A fost îndreptată albia râului, „după putință”, curățindu-se de sălcii și lărgindu-se peste tot, la 20 m lățime. S-au construit poduri noi și s-au reparat cele vechi, au fost tăiate cotiturile periculoase ale râului, iar pe malurile văii s-au plantat aproximativ 4.000 de pomi fructiferi. Regularizarea a început din hotarul orașului Șimleu Silvaniei și avea ca obiectiv atingerea hotarului localității Vârșolț. Până în anul 1937, lucrările de regularizare se prezentau în modul următor: zilele prestate în mod benevol erau cca 24.500, iar în bani s-a achitat suma de 122.000 lei.

Inițiatorul vastului proiect de regularizare a râului în zona Șimleului Silvaniei, și cel care l-a dus la bun sfârșit, a fost profesorul Dr. Emil Lobonțiu, așa cum am arătat mai sus. În calitate de primar al orașului Șimleu Silvaniei „a avut marele curaj să purceadă la fapte”. Cu concursul populației, și printr-un împrumut de 2.000.000 lei, a regularizat cursul râului Crasna, de la hotarul localității Pericei, prin Șimleu Silvaniei, până în hotarul localității Cehei. Au fost construite noi albii, malurile au fost ridicate, lucrările întărite prin iazuri etc. Valoarea lucrărilor a fost evaluată, conform devizelor specialiștilor, la suma de 20.000.000 lei.

După regularizare, malurile râului au fost semănate cu iarbă și împrejmuite cu plantații de arbori (plop, tei și castan), „astfel că regularizarea și din punct de vedere estetic are un aspect frumos”.

În strânsă legătură cu regularizarea râului Crasna au fost executate lucrări în văile „Măgurii”. Prin construirea mai multor diguri și prin plantarea de salcâmi s-a împiedicat ca aceste văi să se distrugă mai departe cu ocazia ploilor torențiale, pe de altă parte, ca nisipul și pietrișul adus de apă din Măgură să nu ajungă în albia regularizată a râului.

Emil Lobonțiu a fost sprijinit și de prefectul județului Sălaj, Dr. Mihai Gurzău, care „alăturându-se cu entuziasm inițiativei Dlui Dr. Emil Lobonțiu a continuat lucrările pe teritoriul rural”. Astfel, s-a realizat o asanare a râului Crasna pe o întindere de 20 km, „o formidabilă lucrare”, a cărei realizare reprezenta „o mare mândrie românească”: „Astăzi deja s-a pus capăt primejdiei râului, râul este închis în albia lui și a devenit neputincios de a mai periclita prin revărsările lui periodice, casele și terenurile agricole situate pe malurile lui”.

Fără mare cheltuială s-a reușit repararea străzilor din cartierul românesc al orașului Șimleu Silvaniei: Aurel Vlaicu, Horea, Cloșca și Crișan, prin punerea în practică a legii conversiei datoriilor agricole.

Tot prin intermediul acestei legi, primarul Emil Lobonțiu și colaboratorii săi au reușit amenajarea Grădinii publice din centrul orașului, care înainte de 1934 „a fost de fapt un loc pentru depozitarea gunoaielor”. Zidurile cetății au fost renovate, turnurile au fost învelite, maidanele de gunoi din jurul lor au dispărut și au fost înlocuite cu rondouri de flori. De asemenea, în parcul cetății au fost construite 30 de bănci „comode și solide pe care lumea poate să se odihnească”, au fost plantați puieți de castani și de tei „și astfel grădina de fapt a devenit un parc frumos”.

În Piața Avram Iancu, pe lângă renovarea clădirilor, s-a executat pavajul ei, iar pe strada Andrei Mureșanu s-au realizat lucrări de canalizare, ambele lucrări ridicându-se la suma de 140.000 lei.

Pășunea din jurul orașului a fost curățită de mușuroaie, spini și mărăcini, a fost grăpată și cultivată, în parte, cu plante furajere, s-au construit fântâni și adăpătoare moderne, iar cele vechi au fost reparate. De asemenea, au fost reparate drumurile și podețele aflate pe pășune.

A fost conceput și un plan cincinal, care prevedea plantarea tuturor străzilor și a piețelor cu arbori, iar până la sfârșitul anului 1937 s-a reușit realizarea acestui proiect edilitar pe străzile Regele Ferdinand, Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Simion Bărnuțiu și Iuliu Maniu.

Tot în cadrul acestui proiect se prevedea construirea fântânilor arteziene, baia publică, Casa de cultură, Căminul de ucenici, continuarea pavării străzilor principale și construirea unui abator modern.

În funcție de timpul pe care îl avea la dispoziție, Emil Lobonțiu îndeplinind și funcțiile de profesor la Liceul „Simion Bărnuțiu” și cea de deputat în Parlamentul României, participa și la evenimentele culturale organizate la Șimleu Silvaniei.

Din presa șimleuană aflăm că a participat la serbarea Zilei Naționale, la 10 mai 1935, care a fost „sublimă prin impunătoarea manifestație românească”.

Cu această ocazie, orașul Șimleu Silvaniei „a fost îmbrăcat în haină de sărbătoare” și pe acoperișul fiecărei case „fâlfâia mândrul nostru tricolor”.

De dimineață, locuitorii au fost treziți din somn de către companiile de tineri premilitari și de fanfara de săteni din Cehei, bine instruită de slt. în rezervă Podariu, șeful Centrului de premilitărie.

Programul Zilei Naționale a început cu serviciul divin, oficiat în Piața Mihai Viteazul de către vicarul Silvaniei, Petru Cupcea, împreună cu preoții A. Plăian și C. Andrea. Corul liceului, condus de Virgil Pop, a intonat Imnul Regal, după care a urmat cuvântarea profesorului Valvaric, care vorbește despre semnificația istorică a zilei, „evocând marile evenimente naționale”.

Programul artistic a fost realizat de corurile școlii primare, de sub conducerea directorului Ioan Fathi, a școlii normale, condus de Eugenia Bonda și cel al liceului.

La eveniment au participat autoritățile locale, în frunte cu primarul orașului Șimleu Silvaniei, dr. Emil Lobonțiu, Adela Meseșan, directoarea școlii pedagogice de fete, Victoria Sabo, directoarea școlii primare de fete, medicul șef al spitalului Dr. Ioan Bârcă, Dr. Nicolae Cotoi, medic orășenesc, Viorel Grivase, judecător șef, Ioan Ossian, directorul Liceului „Simion Bărnuțiu” etc., care au primit defilarea cohortei de cercetași și a companiilor tinerilor premilitari.

Seara, premilitarii și cercetașii au organizat o retragere cu torțe. La ora 21, tinerii premilitari, liceeni și studenți au pus în scenă piesa de teatru „Dezertorul”, de M. Sorbu, după care a urmat o întrunire de socializare la hotelul Calafat și serată dansantă, până în zori de zi.

În vara anului 1935, în familia Lobonțiu are loc un fericit eveniment, prin căsătoria Eugeniei Baști Lobonțiu, fiica adoptivă a lui Emil Lobonțiu, cu Mircea Pop, avocat la Consiliul superior bancar din București și șef de cabinet la Ministerul Justiției. Nași de cununie au fost ministrul Justiției și ad-interim la Comunicații, Valeriu Pop și soția sa, împreună cu doamna și domnul dr. Silviu Maior, notar public în Zalău.

În aceeași zi, Emil Lobonțiu participă și la ședința de reorganizare a Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU) din Șimleu Silvaniei, pe care o prezidează, sub asistența vicarului Silvaniei, Petru Cupcea. Acesta din urmă, „într-o cuvântare vibrantă”, arată obiectivele „sublime” pe care și le propunea asociația. Emil Lobonțiu aduce un elogiu memoriei lui Coriolan Meseșan, fostul președinte al asociației. De asemenea, aduce mulțumiri fostului vicepreședinte, Alexandru Aciu, care s-a mutat la Cluj. La final, s-a trecut la reorganizarea AGRU-lui local, alegându-se noul comitet de conducere: notarul Valer Vicaș, președinte; Emil Lobonțiu, Ioan Ossian, Mihai Gurzău și Ioan Sabo, vicepreședinți; profesorii Andrei Plăian și Paul Sabin, secretari; Teodor Ile, casier; profesorul Ion Rinea, Petre Patălău și Ioan Cucuta, cenzori, iar în comitet au fost aleși, ca membri, „toți fruntașii uniți” din Șimleu Silvaniei.

Un alt eveniment la care participă Emil Lobonțiu, în calitate de primar, dar și de reprezentant al AGRU, a fost cel din data de 8 septembrie 1935, când Reuniunea Mariană și Reuniunea Femeilor Române Sălăjene (RFRS) au sărbătorit „Copilul”. În cadrul acestui eveniment a fost organizată o expoziție de copii, la Școala primară de stat, la care au participat 26 de familii.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de către Petru Cupcea, vicarul Silvaniei, care subliniază că „tineretul este seva nației; el este suprema nădejde a viitorului, constituind garanția perpetuării idealului comun al colectivității umane, în mijlocul căreia s-a născut”.

În numele AGRU a vorbit primarul Emil Lobonțiu, apoi au luat cuvântul profesorul A. Plăian, Aurora Vicaș, vicepreședinta RFRS, aceasta din urmă dând sfaturi mamelor despre creșterea și alimentația copiilor, „ca să fie sănătoși”.

După programul artistic, la final, un comitet, din care a făcut parte și primarul Emil Lobonțiu, a premiat șase copii „cari au fost mai bine îngrijiți și complect sănătoși”.

Ajungând în onoranta funcție de vicepreședinte al Camerei Deputaților, Emil Lobonțiu conduce și anumite lucrări ale ședințelor parlamentare. În acest context, este nevoit să renunțe la funcția de primar al orașului Șimleu Silvaniei și să se concentreze doar asupra activității parlamentare. În locul său, în funcția de președinte al Comisiei Interimare a orașului Șimleu Silvaniei a fost ales profesorul Victor Pop, iar ajutor de primar profesorul Paul Sabin. Ambii profesori erau colegi cu Emil Lobonțiu, la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei. Ca membri în Comisia Interimară a orașului Șimleu Silvaniei au fost aleși George Ghiran, Cherecheș Florian și Schneider Ludovic, care au și depus jurământul legal, la începutul anului 1937.

Despre omul Emil Lobonțiu și activitatea lui deosebită, într-un articol în care era analizată activitatea parlamentarilor și a conducerii județului Sălaj, se afirma următoarele: „Un om superior din toate punctele de vedere, ca viață și morală familiară, ca gospodar al orașului (primar al Șimleului Silvaniei – n.n.), adânc cunoscător al chestiunilor de politică internă și externă, economist priceput, în care calitate deține posturi de înaltă răspundere, ca vicepreședinte al delegațiunii economice a Camerei, președinte al «Uniunii Sindicatelor de exportat vite din România», având dese însărcinări din partea guvernului în Italia, Ungaria, Cehoslovacia, Turcia, Palestina, Austria etc., pentru a încheia diferite convențiuni și a căuta piețe de desfacere, fiind intim colaborator al dlui ministru al industriei, unde are diferite însărcinări în întreprinderile ce interesează statul etc., un prieten și sfătuitor de bine a tuturora, omul muncii, pe care oboseala și orgoliul măririi nu-l cuprind”.

În concluzie, se poate afirma cu certitudine că Emil Lobonțiu face parte din galeria marilor personalități pe care Sălajul le-a dat istoriei. În toate funcțiile publice pe care le-a deținut, ca parlamentar, prefect sau primar al orașului Șimleu Silvaniei, Emil Lobonțiu s-a remarcat prin curaj, inițiativă, profesionalism și onestitate, fiind apreciat chiar și de către adversarii săi politici.

Marin Pop

(articol apărut în revista Caiete Silvane)