De ce măsura plafonării adaosului comercial la produsele alimentare nu este realistă

Așa cum știm cu toții, prin OUG 67/2023, modificată și completată, s-a instituit măsura plafonării adaosului comercial la o serie de produse alimentare, scopul fiind acela de a controla o creștere a prețului la produsul final, creștere care ar duce la o diminuare dramatică a puterii de cumpărare a populației, ceea ce ar fi afectat cel mai mult pe cei cu venituri mici. De asemenea, având în vedere inflația pe care o are România, cea mai mare din U.E., s-a dorit ca și aceasta să fie ținută, oarecum, sub control. Dar iată ce spune OUG 67/2023:
”Art. 3. – (1) Măsura cu caracter temporar de combatere a creşterii excesive a preţurilor constă în limitarea adaosurilor comerciale practicate pentru produsele prevăzute în anexă, după cum urmează:
a) cota de adaos comercial practicată de procesator este de maximum 20% faţă de costul de producţie al produsului, calculat potrivit reglementărilor contabile în vigoare, respectiv Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în care sunt incluse cheltuielile directe şi indirecte;
b) cota de adaos comercial practicată în mod cumulat pe întreg lanţul de distribuţie, indiferent de numărul distribuitorilor de pe lanţ, este de maximum 5% faţă de preţul de achiziţie la care se adaugă cheltuielile operaţionale;
c) cota de adaos comercial practicată de comerciant la vânzarea cu amănuntul şi cash&carry este de maximum 20% faţă de preţul de achiziţie, la care se adaugă cheltuielile directe şi indirecte ale comerciantului; în cota de adaos comercial de maximum 20% vor fi incluse şi remizele şi risturnele, prevăzute în art. 3 pct. 6 din Legea nr. 81/2022 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar.”
Așadar, măsura trebuia să fie pe termen scurt, ori noi vedem că aceasta s-a prelungit până la 31.12.2024 prin OUG 5/2024, aprobată prin Legea 5/2024. La prima vedere ai spune că OUG 67/2023 este în regulă, adică de ce nu ar fi destul un adaos de 45% de la producător până la cumpărător, așa cum vedem din art.3 de mai sus? Problema este că într-o economie liberă de piață, deschisă, prețurile sunt făcute de piață, nu administrativ. Evident, orice producător serios își face un preț în concordanță cu cheltuielile pe care le are, dar piața este cea care le validează, indiferent de cheltuielile pe care le are un agent economic sau altul. Poți fi în profit sau pierdere, ești pe piață sau ieși de pe piață. Ministrul agriculturii a anunțat că vor fi plafonate adaosurile comerciale la toate produsele alimentare procesate în România: ,,Toate produsele care sunt procesate în România vor avea adaos comercial plafonat printr-o Ordonanță de Urgență. (…) Vorbim de zeci de mii de produse cu adaos plafonat (…)”.
Vă dați seama ce înseamnă asta? În prezent, consecința plafonării a fost că au dispărut de la raft produsele plafonate, ca să le spunem așa, ori, în cel mai bun caz, s-au redus cantitățile de la raft, agenții economici au găsit tot felul de tertipuri, cum ar fi modificări ale gramajului produselor, astfel încât să nu fie în anexa produselor plafonate, ori au crescut prețurile la alte produse care nu sunt plafonate, scopul fiind acela de a-și menține rezultatele financiare. Ca să nu mai vorbim de birocrație.
Un alt aspect este acela că prețurile nu sunt făcute de către micii producători, mă refer la prețul de la raft, marii retaileri sunt cei care impun prețul final, altfel nu vor achiziționa de la producătorii români, iar piața fiind deschisă, cum este și normal, vor achiziționa din import. Cu alte cuvinte, cei care pierd sunt tot românii, care vor plăti alimente din import, pe de o parte, pe de altă parte balanța comercială se va dezechilibra și mai tare, deficitele vor crește și mai mult. Evident, nu militez pentru prețuri mari la produsele alimentare, dar dacă vrei economie de piață este nevoie de alte măsuri, una fiind aceea de a-i ajuta și convinge pe producătorii români să se asocieze, astfel încât puterea lor de negociere cu marii retaileri să crească, astfel încât ei să fie cei care fac cu adevărat prețurile pe piață. Altfel, ne vom confrunta cu o penurie de produse alimentare, producătorii români vor ajunge la limita existenței și vom importa din ce în ce mai mult. Pentru că suntem o economie deschisă și așa vrem să rămână, varianta cu o economie închisă este de domeniul trecutului pentru România.

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro