Raftul cu carte: Lettre Internationale – nr. 118-119

Claudiu Bîrsan

În cele peste 150 de pagini ale sale, revista readuce cititorilor rubricile consacrate, care conțin contribuțiile unor intelectuali de prestigiu, unii dintre ei vechi colaboratori ai revistei.
Astfel rubrica “Retrospective” se deschide cu un eseu al Rodicăi Binder despre utilitatea redescoperirii stoicismului, ca filosofie de viață și ca mod de comportament într-o perioadă în care provocările vieții de zi cu zi devin din ce în ce mai diverse și mai acute.
Istoricul Gheorghe Gorun continuă seria articolelor dedicate problemei ucrainene, contextului agresiunii ruse în Ucraina, de data aceasta cu o substanțială trecere în revistă a relațiilor româno – ucrainene în perioada medievală, care completează în mod științific ceea ce știam din cronicile moldovene sau din romanele istorice ale lui Mihail Sadoveanu.
De interes este și articolul lui Dan Ciachir, în care acesta relatează, nu fără umor, impactul în epocă a “fenomenului Maglavit” și disputele care au avut loc în opinia publică interbelică pornind de la viziunile mistice ale ciobanului Petrache Lupu.
Rubrica “Idei în dezbatere” este dedicată aproape în întregime inteligenței artificiale, modului cum aceasta poate coexista cu inteligența umană, angoaselor pe care cele mai noi descoperiri ale științei le produc în viața oamenilor, dilemelor pe care le avem atunci când ne raportăm la noțiunile de “progres”, “modernitate”, inclusiv din perspectivă etică. Tot la această rubrică Viorel Isticioaia – Bucura, diplomat de carieră și deja un fidel colaborator al revistei, este prezent cu memorii pline de umor și aflate parcă la limita dintre realitate și ficțiune legate de “contactul său diplomatic” cu triburile de aborigeni din Indonezia.
Articolele ce fac parte din secțiunea “Capricii literare” evocă personalitățile unor mari scriitori precum Milan Kundera, Roberto Bolano sau Fernando Pessoa. Se pune accent pe dimensiunea europeană a operei și a personalității lor. De altfel, articolul lui Steffen Dix așa se și cheamă, “Fernando Pessoa – un european și polivalența sa”, iar articolul lui Andrei Codrescu – “Milan Kundera: eleganța de a muri la timp” (un titlu care mi-a plăcut mult) este de fapt o recenzie la eseul acestuia, “Un Occident răpit” (despre care am scris și eu pe acest blog). Absolut savuros este eseul scriitorului britanic de origine rusă Zinovy Zinik “Mahmureala identitară a băutorilor de votcă”, despre modul cum obiceiurile bahice ale rușilor se reflectă în literatură (“Când fac câte un chef, rușii urmăresc un scop diametral opus: să fugă de realitate, să se elibereze de colectivitate, să caute o altă sferă de existență sau, mai bine spus, de non-existență. De aceea beția în stil rusesc este mai înrudită cu utilizarea drogurilor psihedelice…Fiecare beție e o călătorie în necunoscut. În paginile mai mult sau mai puțin uitate ale literaturii ruse, întâlnim conversații inspirate de alcool, desfășurate în trenuri care constituie o zonă aflată în afara timpului și spațiului, în care pasagerii sunt împreună ore în șir, dar niciodată nu se vor mai întâlni, astfel încât nu se sfiesc să-și facă mărturisiri…”).
Secțiunea dedicată muzicii evocă personalități precum Beethoven (așezat în oglindă, din punct de vedere al viziunii artistice, cu un geniu al literaturii, Goethe), Gyorgy Ligeti – compozitor contemporan evreu – maghiar, născut în Transilvania, sau George Enescu – printr-un istoric al Festivalului G. Enescu.
Rubrica dedicată artelor plastice îl are în prim plan pe Peter Jacobi, un artist plastic român contemporan, care și ilustrează actualul număr al revistei (alături de Tudor Banuș, Delacroix, Courbet, Repin etc.), dar conține și un interviu cu Jeff Koons – artist plastic care a consacrat kitsch – ul că formă de artă. Un eseu este dedicat de asemenea arhitecturii sacre (titlul Dalinei Bădescu este sugestiv “Arhitectura sacră: altarul, cortul, templul și biserica”).
“Biblioteca Lettre Internationale” include printre altele texte de Yaniv Iczkovits (scriitor evreu cu strămoși născuți inclusiv în România și emigrați după Holocaust), cu un fragment din romanul “Nimeni nu părăsește Palo Alto”, apărut intre timp la ed. Humanitas, sau de laureatul Nobel pentru Literatură (1911), belgianul Maurice Maeterlinck.

Articol preluat, cu acordul autorului, de pe https://bibliotecaluidius.com