Sălăjenii și serbările centenarului nașterii lui Avram Iancu (1924)

Acum 100 de ani întreaga societate românească a sărbătorit, cu fastul cuvenit, Centenarul nașterii „Crăișorului Munților”, Avram Iancu. În prezentul articol ne propunem să evidențiem manifestările culturale organizate de către sălăjeni și participarea lor la serbările naționale organizate în Munții Apuseni, la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1924.
Prestigiosul ziar șimleuan „Gazeta de Duminecă” anunța că societatea culturală „Astra” din Sibiu va aniversa, în vara anului 1924, centenarul nașterii eroului național Avram Iancu. Se preconizau a se organiza mari serbări la Cluj și în Munții Apuseni. Era anunțat și un program orientativ al serbărilor: în 27 august urma să fie pusă piatra de temelie a monumentului plănuit a se ridica la Cluj, în memoria lui Avram Iancu (în cele din urmă a fost ultimul eveniment organizat în cadrul serbărilor – n.n.); în 28 august urma să fie inaugurat muzeul anilor 1848-1849 și Casa Națională Avram Iancu din Vidra; în zilele de 29 și 30 august era prevăzută adunarea generală a „Astrei”, la Câmpeni; în 31 august oficierea unui parastas la mormântul lui Avram Iancu, la Țebea, sub Gorunul lui Horea; 1 septembrie, dezvelirea troiței lui Iancu, pe muntele Găina.
Tot la începutul lunii iunie, din următorul număr al ziarului șimleuan aflăm că Academia Română a ținut o ședință festivă, în data de 8 iunie 1924, pentru comemorarea lui Avram Iancu, la care a participat un public foarte numeros. Printre personalitățile marcante care au participat la eveniment, autorul articolului îi remarcă pe mitropolitul primat Miron Cristea, episcopul de Oradea Roman Ciorogariu, Iuliu Maniu, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Sever Bocu, Ion Mihalache, Dr. Nicolae Lupu etc. Cu această ocazie, istoricul Ioan Lupaș a vorbit despre viața și faptele eroice ale „Crăișorului Munților”.
Serbările centenarului nașterii lui Avram Iancu au început în ziua de 28 august 1924, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (care se sărbătorea încă pe stil vechi), fiind oficiate parastase în toate bisericile ortodoxe și unite din țară, pentru odihna sufletului marelui erou național.
În data de 28 august are loc o ședință festivă a despărțământului Șimleu al „Astrei”, în cadrul căreia a fost comemorată personalitatea lui Avram Iancu, urmată de serata teologilor și intelectualilor din Șimleu și împrejurimi, „în favorul bisericei române din loc”.
Festivitățile au debutat cu oficierea serviciului divin și a parastasului pentru memoria lui Avram Iancu. Au oficiat preoții locali Vasile Moodi și Romul Erdely, asistați de teologii Liviu Trufașiu și Balota. A participat un public numeros și distins, printre care se remarcă angajații de la judecătorie, în frunte cu Coriolan Meseșian, notarul public Valer Vicaș, de la Pretură, senatorul Alexandru Aciu și deputatul Emil Lobonțiu, „pleiadă de doamne și domnișoare”, dascălii șimleuani etc. La sfârșitul slujbei, după ora 12, publicul a asistat la ședința festivă a „Astrei”. Cu această ocazie, senatorul dr. Alexandru Aciu, directorul despărțământului Șimleu al „Astrei”, a susținut o conferință cu titlul „Avram Iancu și conștiința națională a Românilor din Ardeal”, pe care o încheie cu următoarele cuvinte:
„Și de vor veni odată cei ce te-au hulit, să știi, în mormântul sfânt, că milioane de suflete vor tresări și milioane de brață, un neam întreg unit va sări, să-ți apere cinstea, gloria și patrimoniul tău!
D-zău și neamul întreg românesc veghează la mormântul tău”.

Tot în data de 28 august 1924, în Buciumi, „comuna fruntașă românească de peste Meseș”, are loc o dublă sărbătoare, respectiv un pelerinaj al satelor din jur, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la biserica nou-construită, și serbarea organizată de studenții sălăjeni grupați în Societatea culturală „Sălăjana”, care au înființat o bibliotecă poporală în Buciumi. În cadrul discursurilor rostite cu această ocazie, se remarcă Grațian Mărcuș, care vorbește despre viața și faptele de arme ale „Crăișorului Munților”, Avram Iancu, „aducând prinosul de recunoștință acestui mare erou național”.
Din Zalău, orașul de reședință al județului Sălaj, pleacă spre Munții Apuseni o delegație a „Astrei”, în frunte cu Nicodim Cristea, primarul Zalăului. Din delegație făcea parte și Iulian Domșa, prefectul județului Sălaj, împreună cu soția sa. Autobuzul pornește din Zalău în dimineața zilei de 30 august, străbat „valea romantică a Arieșului”, trec prin Câmpeni și ajung seara la Abrud. În zorii zilei de 31 august, delegația pleacă spre Țebea, peste Muntele Vulcan, cu autobuzul.
Deschiderea oficială a serbărilor are loc la Baia de Criș, fosta capitală a județului Zarand, printr-o slujbă religioasă oficiată de protopopul Piso, împreună cu preotul local. În mulțimea imensă de public se remarcă prezența unei delegații de secui. După ce preotul local rostește cuvântul de învățătură, au luat cuvântul Iuliu Moldovan, din partea „Astrei”, și Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor, după care a fost dezvelit bustul lui Avram Iancu, ridicat în piața orășelului. De asemenea, se dezvelește o placă memorială ce a fost amplasată pe casa în care „Crăișorul Munților” a trecut la cele veșnice.
Întreaga asistență se deplasează la Țebea, halta de aici fiind construită cu această ocazie și urmând să poarte numele lui Avram Iancu.
La ora 10 sosește la Țebea Familia Regală a României, întregul alai deplasându-se la mormântul lui Avram Iancu. Nicodim Cristea afirmă că în fața ochilor i se înfățișa „o priveliște rară”, amintind de cei 40.000 de români adunați pe Câmpia Libertății de la Blaj, la 3/15 mai 1848, când „au hotărât ruperea lanțurilor sclaviei”. Suveranii României sosesc în uralele nesfârșite ale mulțimii adunate la cimitirul de la Țebea și pe drumurile dimprejur, pe o întindere de peste trei kilometri. La rândul lor, decorurile deosebite de la Țebea, de la gară până la cimitir, îi amintesc lui Nicodim Cristea de drumul de la gara din Alba Iulia, până la Biserica Încoronării celui dintâi rege al României Întregite, eveniment care a avut loc cu doi ani în urmă, la 15 octombrie 1922 și a reprezentat apoteoza Marii Uniri. Mulțimea prezentă la Țebea privește „cu sfințenie” gorunul lui Horea, la umbra căruia își dormea somnul de veci „Crăișorul Munților”, Avram Iancu, alături de camarazii săi de arme, prefectul Ioan Buteanu, tribunul Simion Groza, precum și mormintele celor 70 de soldați, căzuți în războiul pentru întregirea neamului.
Manifestările debutează cu serviciul divin, oficiat de către mitropolitul Sibiului, Nicolae Bălan, asistat de 12 preoți, atâția câți se spune că au participat și la înmormântarea lui Avram Iancu. Răspunsurile liturgice sunt date de către corul studențimii universitare din Cluj, sub conducerea lui Liviu Timbuș, „impresionând adânc pe ascultători cântarea dulce, ieșită din gura acestor tineri îmbrăcați în costume naționale”.9
Primul care a luat cuvântul a fost mitropolitul Bălan, care afirmă că „viața lui Iancu a fost un șir de lupte glorioase, dovedindu-se că dragostea pentru neam este cea mai înaltă școală a strategiei, iar jertfa și devotamentul pentru dreptatea cauzei apărate sunt arme mai puternice decât plumbul puștilor și oțelul tunurilor”.
A urmat la cuvânt Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor, care realizează un scurt istoric al evenimentelor de la 1848 și subliniază întreitul caracter al festivităților:
„Festivitățile acestea au un întreit caracter și anume: întâiu sunt un act de pietate și recunoștință față de cei ce au contribuit mai mult cu fapta lor înțeleaptă ori acțiunea lor războinică la pregătirea zilelor de acum; al doilea sunt o afirmare a conștiinței de solidaritate, pe care trebue să o aibă neamurile pentru interese de ordin moral și național și față de cari toți fiii neamului trebue să fie nedreptățiți și în fine sunt serbările acestea un prilej de cult patriotic, pe urma căruia putem câștiga mai multă încredere și iubire reciprocă, cari ne închinăm acelorași altare și preaslăvim pe aceiași eroi”.
Seria discursurilor de la mormânt este încheiată de Nicolae Buta, student la Universitatea din Cluj și președintele studenților în Litere, care a publicat și o monografie despre faptele de arme ale lui Avram Iancu, premiată de Institutul de Istorie Națională din Cluj, de sub conducerea profesorilor Alexandru Lapedatu și Ioan Lupaș. Cu „accente energice”, care au impresionat auditoriul, Nicolae Buta vorbește despre revoluția pașoptistă și învățămintele pe care ar trebui să le urmeze generația sa de studenți la tânăra universitate românească din Cluj. Impresionează foarte mult făgăduința solemnă pe care o rostește în numele generației sale: „Dormi în pace eroule mare, noi veghiem!”
Regele Ferdinand îl decorează cu Ordinul „Coroana României” pe Gheorghe Simion, care a luptat alături de Avram Iancu, acordându-i și suma de 10.000 lei.
Urmează defilarea în fața mormântului lui Avram Iancu, iar pe deasupra localității au zburat pe timpul zilei mai multe aeroplane, care au împrăștiat flori asupra mulțimii.13
Pe câmpia din apropierea cimitirului a fost întinsă o masă câmpenească, în cadrul căreia s-au rostit mai multe cuvântări „poporului setos de învățătură și venit din mari depărtări, pentru a asculta cuvântul de ordine al Domnilor noștri”. La sfârșitul mesei a luat cuvântul Ion I.C. Brătianu, prim-ministrul României, care amintește de datoria românilor „de a strânge între orice împrejurări în jurul Regelui puterile obștești, prin cari România își va îndeplini misiunea în lume”. În încheiere, regele Ferdinand rostește un discurs „avântat”, în care face un apel la toți românii, pentru a colabora la desăvârșirea organizării și întăririi Statului român, îndemnându-i „să se gândească la greaua răspundere ce apasă asupra noastră și la datoria imperioasă, ce avem față de martirii jertfiți pentru dobândirea drepturilor naționale”.
La ora 14, întreaga asistență se deplasează spre Câmpeni. Nicodim Cristea este impresionat de dragostea și bucuria cu care erau întâmpinați regele Ferdinand și regina Maria de către mulțimea pe care o întâlneau pe drum. La intrarea în localități au fost amenajate arcuri de triumf, decorate cu drapel și țesături, care erau „de un pitoresc neobișnuit”. Cortegiul era alcătuit din peste 100 de automobile, care alcătuiau „o cale de triumf fără păreche în istoria din urmă”.
La ora 16, alaiul sosește la Abrud, iar în piața orășelului este așteptat de către mulțimea de moți, din oraș și din jurul lui. Sub patronajul principelui Carol se pune piatra fundamentală la Spitalul Moților, proiect inițiat de colonelul Lupașcu și renumitul medic din Abrud, dr. Alexandru Borza, cu sprijinul Ministerului Sănătății Publice, „care a promis tot concursul ca vrednică răsplată urmașilor din vremurile de mărire, patronate de sufletul marelui Avram Iancu”.
La Câmpeni era programată o ședință festivă a „Astrei”, prezidată chiar de către regele Ferdinand. Nicodim Cristea este impresionat de poarta triumfală ridicată la intrarea în oraș, ea fiind alcătuită din donițe și ciubere, cu care moții străbăteau întreaga țară pentru a-și asigura existența. Suveranii României sunt primiți în sunet de tulnice, care răsună pe toate dealurile, „ca o expresie fidelă a bucuriei, ce simt azi nepoții și nepoatele lui Avram Iancu, sosind între ei Regele, ce s-a ținut de vorbă (de cuvânt – n.n.) și nu Împăratul, care l-a înșelat pe «Craiul munților» înainte de asta cu 76 ani”.
Ședința „Astrei” începe la ora 18 și a fost deschisă de către Vasile Goldiș, președintele „Asociațiunii”. În cuvântul său, liderul politic arădean aduce mulțumiri celor care au ridicat primul bust al lui Avram Iancu, în acele momente când visul lui era împlinit. De asemenea, vorbește despre rolul „Astrei” în conservarea neamului românesc și locul de onoare ce i se cuvenea „Crăișorului Munților” în conștiința românească. Ion Agârbiceanu face o scurtă caracterizare a moțului, iar Voicu Nițescu, fost voluntar în legiunile românești din Rusia, afirmă că Avram Iancu a fost cel dintâi legionar român. În continuare, istoricul Ioan Lupaș îl caracterizează pe Avram Iancu nu numai ca un mare erou, ci și ca un mucenic al suferinței. La rândul lui, istoricul Silviu Dragomir, care publicase cea mai importantă biografie a lui Avram Iancu, susține o conferință despre viața, faptele și consecințele lor pentru poporul român. La final, regele Ferdinand, președintele de onoare al „Astrei”, subliniază meritele deosebite ale asociației culturale transilvănene în deșteptarea și luminarea poporului român, dar și în păstrarea identității românești în Transilvania. Ca semn de respect față de această instituție culturală, regele a donat suma de 100.000 lei pentru înființarea unui fond, al cărui venit să ajute tinerii care doreau să învețe o meserie.
Printre cei care au luat cuvântul la ședința festivă a Astrei s-a numărat și ilustrul nostru înaintaș sălăjean, Iuliu Maniu, care a vorbit în calitate de președinte al Partidului Național Român, dar și ca fost președinte al despărțământului Blaj al Astrei. În discursul său subliniază că Avram Iancu a văzut lumina zilei „din necesitățile vremurilor”, iar „schânteia geniului său a găsit tărâm potrivit în mișcările de libertate ce cutreierară întreaga Europă și a aprins flacăra sfântă a jertfei de sine pentru libertatea și frățietatea dintre oameni”. El a fost nu numai un om al faptelor și organizator al moților, ci și „un apostol al ideii naționale, cari abia atunci începea să cucerească inimile și mințile societății omenești”. Îl consideră ca fiind „un martir al dreptului și al dreptății”, care și-a lăsat întreaga sa avere națiunii române, pentru înființarea unei Academii de Drept, „ca luptători cu arma legii să poată scoate dreptățile națiunei sale!”. Chiar dacă „i s-a întunecat mintea pe urmă de durerea neamului înșelat”, sufletul său nu a părăsit neamul românesc din Ardeal și Banat, ci l-a condus „până în ceasul mântuirei, care i-a adus libertatea și unitatea națională.
Seara s-a încheiat cu punerea în scenă a piesei de teatru „Doamna Munților”, scrisă de I.V. Soricu, actorii fiind de la Teatrul Național din București. Reușita reprezentației „a fost deplină, reîmprospătându-ne icoana unei femei curajoase din apropierea lui Avram Iancu, ce era Caterina Varga și încă lupta pentru drepturile poporului din Munții Apuseni”.20
În dimineața zilei de 1 septembrie 1924, întreg alaiul, în frunte cu regele Ferdinand și regina Maria, se deplasează spre Vidra, locul în care s-a născut Avram Iancu. Trecând pe lângă casa lui Avram Iancu, alaiul urcă pe muntele Găina, la cota 1.480 m, unde se sfințește o cruce ridicată în memoria lui Avram Iancu. Sfințirea crucii o face episcopul Clujului, Nicolae Ivan, asistat de mai mulți preoți, între care se afla și protopopul Câmpenilor, Iosif Gomboș. Răspunsurile sunt date de către Corul Episcopiei din Cluj, aflat sub conducerea maestrului Petrașcu.
Regele Ferdinand și generalul Mărdărescu, ministrul de Război, dau citire decretului prin care Batalionul Vânătorilor de Munte din Abrud primește numele de „Avram Iancu” și îi îndeamnă să fie vrednici de numele pe care îl vor purta de acum înainte.
Se servește masa pe platoul din vârful muntelui, după care urmează tradiționalul târg de fete, care se organiza în fiecare an. Nicodim Cristea era de părere că va rămâne proverbială în istoria noastră hora la care au participat, „cu un entuziasm de nedescris”, întreaga Familie Regală, în mod special principesa Ileana, „vlădicii” prezenți, în frunte cu mitropolitul primat, viitor Patriarh al României (din 1925), Miron Cristea, miniștri, intelectuali, ofițeri și toată mulțimea, „în cea mai frățească bucurie, cum rar s-a mai văzut”. Prezent la eveniment, ca invitat de onoare, lordul amiral Beatty, obișnuit cu fastul și sobrietatea de la Casa Domnitoare britanică, și-a exprimat mirarea pentru această tradiție românească, afirmând următoarele: „nicicând n-am crezut să văd așa ceva, fericită Țară, fericit popor”.
La ora 14, întregul alai coboară spre Vidra, unde are loc inaugurarea solemnă a Muzeului și Casei Naționale „Avram Iancu”. După oficierea serviciului divin, au luat cuvântul episcopul Nicolae Ivan, care vorbește despre „binefacerile” României Întregite pentru viața moților și Vasile Goldiș, care face istoricul acestor monumente, mulțumind ministrului Alexandru Lapedatu și guvernului pentru ajutorul acordat în ridicarea acestei case. Predă apoi aceste „comori naționale” lui Candiu David, directorul despărțământului Abrud-Câmpeni al „Astrei”, care promite solemn că va îngriji cu toată dragostea și responsabilitatea monumentele, „la cari o să perenigreze cu timpul toți cei ce doresc să se adape la izvorul idealizmului”. Urmează vizitarea casei, în care era aranjată și o bibliotecă pentru locuitorii din Vidra, și a muzeului, care cuprindea mai multe obiecte de valoare din epoca pașoptistă: fluierul lui Iancu și lancea cu care a fost străpuns Vașvari la Fântânele, și o secție etnografică în care erau expuse portul țăranilor din Munții Apuseni, țesături tradiționale „de toată frumusețea” etc.
La ora 18 sosesc la Câmpeni, unde au vizitat expoziția de industrie a lemnului, organizată într-o cameră a Băncii „Doina” și expoziția producției miniere a moților, care a fost amenajată cu mult talent de Ioan Micu, directorul Școlii civile de băieți din Abrud.
În seara respectivă, Nicodim Cristea și delegația sălăjeană, însoțiți de prefectul Iulian Domșa și soția sa, pleacă la Cluj, unde urma să participe la festivitățile de a doua zi.
În data de 2 septembrie 1924, în prezența Familiei Regale, Baroul de avocați din Cluj comemorează personalitatea avocatului Avram Iancu. În cuvântul rostit cu această ocazie, dr. Ioan Suciu, decanul baroului, a vorbit despre pilda avocatului-erou Avram Iancu, care a luptat și cu cuvântul și cu sabia pentru dreptate. Face apel la tagma avocaților, îndemnându-i să lupte nu numai pentru cauze personale plătite de clienți, ci mai ales pentru dreptatea moților, care și în acele zile cerșeau „din poartă în poartă”, pentru că nu-și puteau câștiga existența „în țara lor, căreia îi despoaie pădurile străinii”.
La ora 12 a fost sfințit locul în care urma să fie ridicată statuia lui Avram Iancu. După actul sfințirii, oficiat de către episcopi, asistați de o mulțime de protopopi și preoți, Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor, rostește un discurs, în cadrul căruia aduce în actualitate memorabilele cuvinte ale lui Avram Iancu, în privința românizării orașelor: „Până nu vom trage brazdă preste Cluj, nu vom putea domina Transilvania”. Totodată, arată înțelesul simbolic al ridicării monumentului dedicat memoriei lui Avram Iancu în apropierea Catedralei ortodoxe, subliniind că „crucea și spada – biserica și vitejia noastră – ne-au păstrat de-a lungul veacurilor și ne-au ridicat la treapta de azi”.
Urmează discursul generalului Petală, președinte al Comitetului de inițiativă pentru ridicarea monumentului, care subliniază eforturile pe care le-a făcut până la acel moment societatea clujeană, în vederea ridicării monumentului.
A urmat o defilare impresionantă, în fruntea trupelor situându-se cetele de foști voluntari ardeleni, care au produs o impresie deosebită mulțimii ce a asistat la eveniment, ei fiind „sprijinitori și luptători de eri pentru cauza națională, și speranțele noastre de mâine!”
După-masă, Familia Regală a vizitat târgul de mostre, care a fost deschis în ziua precedentă, de unde Suveranii au cumpărat mai multe obiecte, în special de industrie casnică.
Voluntarii români care au făcut parte din legiunile înființate în Moldova, Siberia, Italia și Franța, aflați sub conducerea ilustrului nostru înaintaș sălăjean, dr. Victor Deleu, au ținut să-și facă o „sfântă datorie”, prin comemorarea celui pe care îl considerau a fi primul legionar, după model roman, Avram Iancu.
Din cadrul organizației voluntarilor ardeleni au sosit la Cluj șapte delegații, numărând peste 500 de persoane. În dimineața zilei de 2 septembrie 1924, începând cu ora 11, s-a ținut o ședință festivă în Aula Universității. Erau prezente următoarele formațiuni de voluntari: Reg. I Turda, Reg. II Alba Iulia, Reg. III, Avram Iancu, Vânători de Munte, Legiunea Siberiană, Voluntarii din Franța și Voluntarii din Italia.
Ședința festivă a fost deschisă de Victor Deleu, care subliniază că voluntarii, care au luat exemplul de la Avram Iancu, nu puteau lipsi de la serbările naționale ce se organizau în acele zile. Urmează la cuvânt dr. Valer Pop, care rostește „o scurtă și miezoasă vorbire festivă”, despre Avram Iancu.
După ședință, voluntarii pleacă spre Piața Cuza Vodă din Cluj, unde au asistat la punerea pietrei de temelie a statuii lui Avram Iancu și defilează prin fața publicului și a Familiei Regale.
Revenit pe plaiuri sălăjene, primarul Zalăului, Nicodim Cristea, era de părere că serbările Centenarului nașterii lui Avram Iancu „au întrecut în proporții orice alte serbări din anii din urmă”.
În concluzie, se poate afirma că înaintașii noștri sălăjeni, la fel ca întreaga suflare românească, au știut să cinstească, cu fastul cuvenit, memoria „Crăișorului Munților”, Avram Iancu, cu ocazia centenarului nașterii sale.

Marin Pop
(Articol publicat în revista Caiete Silvane)