Cum le deosebim depresia, burnout-ul și oboseala cronică

În viața de zi cu zi, este firesc să avem parte de emoții diferite. Starea noastră de spirit nu este rigidă, adaptându-se constant la modul în care percepem diverse situații. Totuși, se pare că societatea în care trăim devine tot mai agitată și competitivă, iar cerințele profesionale și personale ale vieții de adult cresc exponențial. Pentru unii este din ce în ce mai greu să își mențină starea de sănătate mintală și fizică. Atunci când ești pus la grea încercare, este posibil să începi să îți pui diverse întrebări.

Depresia, burnout-ul și oboseala cronică au devenit termeni frecvent utilizați, adesea cu același scop, chiar dacă fiecare dintre aceste afecțiuni are caracteristici distincte și necesită abordări diferite de tratament. Înțelegerea și deosebirea corectă a acestor stări te va ajuta să cauți ajutorul adecvat și să îți oferi șansa de care ai nevoie pentru a preveni agravarea simptomelor. În acest articol, vom explora diferențele dintre depresie, burnout și oboseala cronică, ajutându-te să identifici semnele fiecărei afecțiuni și să găsești cele mai eficiente metode de gestionare.

Cum să îți dai seama că ai depresie

Depresia este o tulburare care necesită diagnosticarea din partea unui specialist. În manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a 5-a, depresia majoră este una dintre tulburările descrise. Aceasta prezintă criterii de diagnostic precise și structurate pentru a asigura un diagnostic corect. Un astfel de diagnostic se stabilește doar atunci când o persoană prezintă cel puțin cinci simptome, aproape zilnic, pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni.

Printre simptomele care trebuie să fie identificate se regăsește dispoziția depresivă, pierderea interesului sau a plăcerii, probleme cu somnul, sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă sau inadecvată, dificultăți de concentrare și gânduri recurente de moarte. Desigur, așa cum este pentru fiecare tulburare, fiecare om care suferă de depresie va prezenta propriul mozaic de simptome, cu diferite intensități și particularități.

Unii oameni etichetează drept depresie chiar și un episod de tristețe, cuvântul devenind foarte accesibil în vocabular, fiind mediatizat prin rețelele de socializare. Totuși, o astfel de tulburare cauzează suferință semnificativă clinic sau deteriorare în funcționarea socială, profesională sau în alte domenii importante. Are capacitatea de a schimba o persoană, modificând interesele, dispoziția generală, nivelul de energie și chiar și aparența fizică.

Ce înseamnă burnout

Burnout-ul este alt concept care începe să fie din ce în ce mai bine înțeles, chiar dacă nu este clasificat ca o tulburare mintală distinctă în DSM-5. Este recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății și poate fi diagnosticat prin epuizarea emoțională și fizică constantă, absența motivației și ambiției, o atitudine negativă, distantă sau cinică față de locul de muncă, colegi sau clienți, dezinteres față de activitățile sale profesionale și scăderea performanței, productivității și capacității de concentrare. După cum se poate observa, conform simptomelor, sindromul burnout este cauzat de stresul prelungit și excesiv, în special legat de mediul de muncă.

Deși uneori poate fi greu de diferențiat de depresie, cele două afecțiuni îndeplinesc condiții distincte. Dacă depresia poate învălui întreaga viață personală, profesională, academică și socială, când este vorba de burnout se observă dificultăți specifice în realizarea sarcinilor zilnice, scăderea productivității și a capacității de concentrare. În plus, persoana poate raporta că munca sa nu este apreciată sau că nu are sens, că se simte copleșită, epuizată și incapabilă să facă față cerințelor constante, că este obosită indiferent de cât de mult se odihnește și că și-a pierdut pasiunea față de muncă. Este important de știut că oboseala se poate manifesta în multe feluri.

Unii specialiști preferă să descrie burnout-ul drept consecința efortului și energiei investite într-o muncă care nu este recompensată în mod adecvat. În comparație cu depresia, tristețea și pierderea interesului pentru alte activități nu îi sunt caracteristice. Atunci când apar sentimente de inutilitate, acestea sunt în mod specific despre aria profesională. Drept tratament, în burnout simptomele pot dispărea sau diminua considerabil dacă persoana ia o pauză, schimbă mediul de lucru și reduce stresul, în timp ce în depresie este nevoie de un tratament complex, susținut de un psihoterapeut, consilier sau alți specialiști în domeniu.

Ce înțelegem prin oboseală cronică

O afecțiune care este dificil de diagnosticat și de tratat este sindromul oboselii cronice. Mai exact, este vorba de o afecțiune complexă și debilitantă caracterizată prin oboseală extremă care nu poate fi explicată prin nicio afecțiune medicală de bază. Starea persoanei nu se îmbunătățește prin exerciții fizice, mintale sau odihnă. Oboseala durează cel puțin șase luni și este într-atât de severă încât reduce semnificativ nivelul activităților zilnice. În plus, pot apărea o serie de simptome fizice suplimentare, precum durerea în gât, inflamarea nodulilor limfatici, dureri musculare, durere în mai multe articulații fără inflamație sau roșeață și dureri de cap.

Cel mai important aspect al acestui fel de oboseală este că afectează semnificativ capacitatea de a funcționa în viața de zi cu zi. Această afecțiune este considerată de ordin medical, iar cauzele nu îi sunt pe deplin înțelese. Poate apărea prin asocierea cu o altă afecțiune infecțioasă, imunitară sau drept consecință a unui dezechilibru hormonal. Simptomele pot dura ani de zile, afectând semnificativ calitatea vieții. În comparație cu depresia, simptomele principale sunt axate pe oboseala disfuncțională, deși poate apărea și depresia datorită incapacității de funcționare. Momentan nu există un tratament specific, însă anumite tratamente naturiste combinate cu terapia cognitiv-comportamentală și exerciții graduale pot îmbunătății calitatea vieții și pot reduce intensitatea simptomelor.

Cum poți să îți îmbunătățești calitatea vieții?

Ceea ce toate aceste trei noțiuni au în comun este degradarea calității vieții. Totuși, fiecare afecțiune necesită abordări specifice. În depresie este necesară identificarea și schimbarea gândurilor negative și a comportamentelor dăunătoare, prin urmare o formă de terapie sau consiliere este benefică. Uneori se recomandă chiar și tratamentul medicamentos pentru a ajuta la echilibrarea chimiei creierului. Se recomandă introducerea unui program de activitate fizică, cum este intervenția prin activare comportamentală, pentru a îmbunătăți starea de spirit și energia. În plus, alimentația sănătoasă și menținerea unui program de somn regulat sunt esențiale pentru a asigura funcționarea adecvată a organismului.

În burnout lucrurile stau puțin diferit. Mai mult decât o schimbare de percepție, este nevoie să se producă o schimbare intenționată asupra mediului. Persoana care suferă de burnout trebuie să reducă stresul, atât prin dobândirea unor abilități de gestionare a timpului, cât și prin prioritizarea sarcinilor. Pauzele regulate devin esențiale, asigurând deconectarea și relaxarea. Dacă se apelează la consiliere se va încuraja căutarea sprijinului socio-profesional care să abordeze comunicarea despre volumul de muncă, limite și nemulțumiri. Va fi importantă realizarea ajustărilor necesare, integrarea pauzelor lungi și concediilor și implicarea în activități care aduc satisfacție.

Așa cum am menționat anterior, oboseala cronică este în primul rând o afecțiune medicală. Prin urmare, cei care identifică astfel de simptome trebuie să realizeze analize amănunțite pentru a trata orice condiții asociate care pot agrava oboseala cronică. Se vor depune eforturile necesare pentru prevenirea epuizării, focalizarea pe activitățile esențiale și eliminarea celor neesențiale și integrarea medicamentelor care ajută la gestionarea simptomelor specifice. Terapia poate ajuta semnificativ în îmbunătățirea calității vieții deoarece ajută pacientul să învețe să își reorienteze atenția de la starea de boală la trăirea vieții în limita posibilităților. Suportul și înțelegerea din partea altor persoane care se confruntă cu aceeași afecțiune pot fi foarte benefice.