1 la sută pentru Cultură?

Daniel Săuca

Suntem în plină campanie electorală (chiar dacă nu a început oficial). Se spun vrute și nevrute. Lucruri importante sau mai puțin importante. Un text recent semnat de Matei Vișniec (a fost de curând la Zalău, unde a vorbit și despre viitorul Culturii) în „Observator cultural” mi-a atras atenția. Și pentru că e campanie electorală. Matei Vișniec: „Are clasa politică românească o viziune privind dezvoltarea culturală și viitorul culturii? Sunt multe inițiative importante în România, unele reușesc, dar multe se lovesc de lipsa unor bugete adecvate. Dar dacă ne-am mobiliza noi, creatorii de artă și oamenii de cultură, pentru ca din bugetul anual să fie alocat culturii procentul de 1 la sută? În Franța, cu peste patru decenii în urmă, această revendicare a provocat un veritabil viraj cultural”. Mă îndoiesc că menționata clasă politică are o viziune, chiar dacă ele există, și prin politici publice deja construite. Matei Vișniec: „România are nevoie de un elan cultural care să mobilizeze talente și vocații dincolo de diviziuni politice sau de diferențe de altă natură. 1 la sută pentru cultură ar trebui să însemne viziune pentru următorul sfert de secol. Banii nu sunt totul, dar, fără investiții în cultură, România va deveni un docil importator și consumator de industrii culturale provenind din străinătate și, mai ales, din spațiul anglo-saxon”. În opinia marelui dramaturg, „1 la sută pentru cultură nu este o utopie, ci un proiect posibil, plauzibil, realizabil: deschiderea unui laborator în materie de creativitate, care să se întindă pe următorii 25 de ani. În prezent, cultura este creditată bugetar la nivelul de 0,08 la sută. Nimeni nu este atât de naiv încît să viseze la un salt brusc, dar cred că România ar putea să se îndrepte pe etape spre simbolul evocat mai sus” (observatorcultural.ro). Nu-mi fac iluzii că un asemenea proiect va fi îmbrățișat de clasa politică. Eu, din buncărele Zalăului, îl susțin. Chiar dacă nu se va realiza niciodată. Speranța moare ultima, nu-i așa?…