Războiul lor, paguba noastră

S-au terminat protestele de stradă, la fel şi alegerile locale, de câteva luni avem un nou guvern, referendumul s-a încheiat şi el, ca de altfel şi concediile, avem în sfârşit şi preşedinte, însă ce folos? Urmările acestor bătălii se resimt în nivelul de trai al românilor de rând. Chiar dacă o stare de presupusă acalmie pare să fi pus stăpânire peste România, lucrurile nu stau deloc întocmai. Cel puţin din punct de vedere economic.

Cu toate că, în ultima perioadă, a dat semne de redresare, cursul de schimb s-a deteriorat masiv de la începutul anului şi până în prezent. De acest schimb depind ratele românilor cu credite în valută, dar şi preţurile unor mărfuri vitale, cum ar fi combustibilii, produsele de import, facturile la la telefon, casele sau autovehiculele. Sigur, am putea spune că în toată această ecuaţie există şi câştigători, în speţă exportatorii. Însă, din păcate, nu este aşa. Avantajul obţinut de aceştia este anulat de faptul că ei sunt nevoiţi să se aprovizioneze cu mărfuri din import exprimate în tot euro.
Să ne amintim de evenimentele majore care au marcat acest an, de la mişcările sociale de stradă din ianuarie, schimbarea Guvernelor Boc şi Ungureanu, suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, precedat de Referendum. Toate aceste evenimente au fost percepute de investitori ca fiind periculoase, situaţie reliefată de altfel imediat de dezastrul înregistrat în raportul leu-euro.
Chiar dacă a făcut o caraterizare destul de plastică a stării de fapt, referindu-se desigur la scandalurile de pe scena politică, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a avut perfectă dreptate când a spus sec că „gura bate fundul, şi îl bate rau de tot”. Intervenţia guvernatorului a fost una cât se poate de tranşantă pentru un indivit echilibrat ca Mugur Isărescu, însp a fost şi o situaţie rar întâlnită la un astfel de nivel. Ea ascunde însă atât neputinţa celor de la BNR, cât şi a noastră, a „prostimii”, în faţa acţiunilor distructive ale politicienilor, fie ei la opoziţie sau la putere.
Până la urmă, concluzia pare a fi una destul de clară, dacă mai poate fi ceva clar în ţara asta. Dacă războiul de pe scena politică nu încetează, dacă ei, politrucii, nu se aşază la masa negocierilor pentru a găsi o cale de rezolvare a problemelor, atunci vom avea de suferit cu toţii. Ce-i drept, mai mult noi, decât ei.
Până la urmă, dacă nu ne facem temele, nu oprim lupta politică şi nu încercăm să oferim lumii o altă faţă a ţării, vom fi penalizaţi extrem de dur. În acelaşi timp, observăm cu tristeţe că niciunul dintre cei răspunzători, fără nicio excepţie, nu va plăti pentru răul făcut. O realitate cu care trebuie să ne obişnuim?