Se strânge laţul

Cornel Codiţă

Cutremurul de pe marile burse ale lumii s-a declanşat la sfârşit de săptămână. Cea care a trecut. Pierderile, într-o singură zi, ale indicilor la principalele burse (Dow Jones 1000 de puncte!) au corespondenţă doar în vremurile crizei din 1987, când „vinerea neagră” a topit circa 1,7 trilioane de dolari, global. „Replicile” actualului seism se simt încă şi, foarte probabil, vor dura câteva săptămâni. Asta, dacă după 6,9 ăsta, nu cumva se grăbeşte şi vine „Ăl mare”: şapte, şapte virgulă şase, virgulă nouă, opt! Exact ca în cazul fenomenului geo-fizic, cu toată „ştiinţa”, „experienţa” şi „expertiza” armatelor de „specialiştoizi” într-ale crizelor şi economiei, toată lumea îşi dă cu presupusul, dar nimeni nu poate spune, cu temei, dacă va urma o mai lungă perioadă de reajustare şi relativă linişte sau dacă vine, din scurt, o nouă zgâlţâială. La fel, ori încă şi mai severă decât cea care tocmai se duse. Acum, nu o să vă bat eu capul cu „teoriile economice”. O să povestesc ceva, în schimb, despre alte categorii de factori, cei care ţin de politică. Pentru că, vă vine a crede sau nu, crizele economice, marile crize economice nu sunt altceva decât straturile alternate ale unui „Jumbo Big Mac” politic, în care nu doar chifteaua contează.
La nivel intern, în SUA, criza asta pare cusută, pe ici pe colo, cu niţică aţă albă. Vrem nu vrem, are de a face şi trebuie să o punem în contextul uriaşei bătălii electorale şi extra-electorale pentru Congres, Senat şi Casa Albă. Adică, pentru puterea de a guverna în următorii patru ani şi de a face „legea” în America. La propriu şi la figurat. În favoarea unora şi în defavoarea altora! Iar întrebarea cheie, ca de obicei, este „Cine are de câştigat?” Fapt este că ascensiunea electorală a acestui Arturo Ui, pe care în buletin îl cheamă Trump, a fost brusc frântă de schimbarea precipitată şi neaşteptată a contra-candidatului democrat la preşedinţie. Şi nu pare că personajul, până mai ieri plin de încredere în victoria sa zdrobitoare asupra lui Sleepy Joe, ar mai fi în stare să redreseze, de unul singur, cursul propriei căderi. A devenit evident, era nevoie de ajutor. Din interior şi din afară. Dacă mai aveaţi oarece îndoieli, candidatura lui Trump la Casa Albă nu este doar proiectul propriilor ambiţii, al imaginarul debordant al unei personalităţi supra-accentuate, la limita paranoidului. În spatele lui stă grupat un pluton compact al miliardarilor, iar în spatele lor nişte cete dese de multimilionari, nu doar interesaţi, ci vital interesaţi să-l vadă din nou pe Trump la Casa Albă. Cu stiloul în mână, semnând „ordine executive” şi, dacă are majoritate în Congres, chiar şi legile care să le favorizeze din gros afacerile. La nivel de miliarde, ăsta e standardul lor! Dacă dispui de câteva zeci de miliarde, actuala structură a capitalului şi a burselor americane face posibilă o „acţiune ostilă” de proporţii, dirijată dintr-un singur punct (cerc restrâns). Ceva pe calapodul loviturii prin care Soros a reuşit, la începutul anilor 90, să producă şi să speculeze o temporară prăbuşire pe bursă, a lirei britanice. De atunci, modelul a fost studiat pe toate părţile şi, desigur, perfecţionat. O criză ca aceasta este capabilă să tulbure din greu apele limpezi ale propagandei democrate care se suise pe caii cei mari ai frumoasei şi plinei de consecinţe sociale pozitive creşteri economice din mandatul Biden. Na, i-a de colea stabilitate şi linişte!! Criza aceasta joacă total în cărţile lui Trump! În marginea ei şi a consecinţelor pe care le antrenează, echipa lui Trump are material cât pentru două campanii electorale, din care să creeze pentru uzul consumatorilor imaginea unei preşedinţii democrate falimentare, ciuruită de erori şi consecinţe structurale dezastruoase pentru economia americană. Din afară, sprijinul vine din liga dictatorilor, căreia Trump i-a declarat admiraţie (şi supunere?) pe viaţă: Rusia, China, Egipt, Iran şi ejusdem farinae. De aceea, celălalt cal de bătaie pe care Trump l-a călărit, din şaua căruia a căzut, iar acum este din nou gata să-i pună frâul în gură şi să-l călărească pe deşălate, este „războiul”. Crizele enonomice şi războaiele sunt ca „Fraţii Petreuş”. Nu cântă unul fără celălalt. Criza precede şi succede războiului, războiul pregăteşte următoarea criză! Or, până una alta, nimeni nu vrea ca vremurile noastre să se stingă în prăpastia unui nou război global. El, însă, bate colea la uşă. Bate tare de vreo 900 de zile, în Ucraina; bate şi în porţile Orientului Mijlociu, de vreo 200 de zile! Dacă focul se extinde şi conflictul armat devine Israel-Iran, Rusia-Europa/NATO, atunci SUA-Europa-Israel-Iran-Rusia-China realizează lanţul unei „reacţii nucleare” cu greu controlabile. Din acest punct, condiţiile unui nou război mondial sunt ca şi împlinite. Nu este automat să se declanşeze, dar nici sigur/controlabil nu mai este, că nu va începe! Şi, aici vine Trump….salvatorul omenirii. Nu v-a spus el că în două zile face pace între Rusia şi Ucraina? Nu v-a spus el că războiul din Gaza nu ar fi avut niciodată loc, dacă era el în Biroul Oval? El are planuri clare, simple şi super-eficiente pentru toate crizele, iar noul său mandat va deschide noua eră a păcii milenare. Mai mult, va trece decadenta, ruginita, putreda, descărnata şi dezlânata „Republică Americană”, din mizeria unui trecut nedem pentru ea, în era luminoasă a viitorului „Imperiu”. Singurul lucru care stă în cale este bruma de instituţii şi apucături democratice care ţin în picioare şandramaua lamentabilului sistem actual. Vor fi, însă, măturate fără ezitare de pe suprafaţa sfântă a Pământului American de noul August (Prostul!) şi echipa lui politică. Pentru următorii 1000 de ani, America nu va mai cunoaşte norii crizelor economice! Votaţi Trump!

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro

2 Thoughts to “Se strânge laţul”

  1. […] şase, virgulă nouă, opt! Exact ca în cazul fenomenului… Articolul Se strânge laţul apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

  2. Anonim

    Pt crizele care bântuie lumea noi avem soluții cum ar fi impozitarea progresivă. Se mai pot elimină și cheltuieli inutile precum indemnizația de revoluționar. Această indemnizație trebuie dată numai urmașilor celor decedați în timpul loviturii de stat din dec 89 .

Leave a Comment