Oficiul Fitosanitar Sălaj: Combaterea manei la viţa de vie

Pentru prevenirea și combaterea organismelor dăunătoare: PLASMOPARA VITICOLA (mana viței de vie), UNCINULA NECATOR (făinarea), GUIGNARDIA BIDWELLII (putregaiul negru), BOTRYTIS CINEREA (putregaiul cenușiu), TETRANYCUS URTICAE (păianjenul roșu), ERIOPHYES VITIS (erinoza), PULVINARIA VITIS (păduchele lânos).
PLASMOPARA VITICOLA (mana viței de vie) – ciuperca iernează sub formă de oospori. În primăvară oosporii germinează la suprafață solului îmbibat cu apă și la temperaturi de peste 10ºC, optimul fiind de 22-23ºC, formându-se macroconidiile. În timpul ploilor, zoosporii eliminați din macroconidii, care plutesc în baltoacele din jurul butucilor sunt proiectați pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecție și pătrund în țesuturile platei gazdă prin osteolul stomatelor, având loc infecția primară. Miceliile care rezultă din aceste infecții vor produce un număr mare de sporangi, care în urmă germinarii vor asigura infecțiile secundare. Acestea sunt mai abundente și se repetă, ori de câte ori sunt condiții favorabile (temperaturi moderate, picături de apă din ploaie sau rouă cel puțîn 2-3 ore), numărul lor ajungând la 10-20. După infecțiile primare sau secundare urmează perioada de incubație, în care ciupercă se dezvoltă intercelular, se hrănește pe seama țesuturilor parazitate, iar pe frunze apar pete galbene-untdelemnii, circulare sau neregulate. Pe partea inferioară, în dreptul petelor, se constată un puf albicios. În câteva zile, țesutul din zona petelor se brunifica și se usucă. La atacuri intense, frunzele se usucă și cad. Pe lăstari, se constată pete alungite, brune-roșietice, care se acoperă cu puf albicios. Inflorescentele și boabele tinere prezintă la suprafață organele de fructificatie ale ciupercii.
Florile și boabele se brunifica și cad. Pe boabele mai dezvoltate apar pete adâncite, de culoare brună.
Boabele devin pieloase, se zbarcesc și cad.
UNCINULA NECATOR (făinărea) – ciupercă se transmite de la un an la altul, prin miceliu de rezistență situat în interiorul mugurilor, sub solzi, în ochii de iarnă formăți în timpul verii, Primăvară miceliul crește o dată cu pornirea în vegetație a mugurilor, sub formă unor firișoare subțiri, dând miceliul obișnuit, pe care se formează conidiile. Boală se manifestă pe toate organele verzi ale viței: frunze, lăstari erbacei, inflorescente, ciorchini și boabe, începând din primăvară și până toamna. Pe frunze, atacul se manifestă prin apariția pe ambele fete ale limbului a unui miceliu albicios, cu aspect pulverulent.
GUIGNARDIA BIDWELLII (putregaiul negru) – ciuperca iernează prin formele sale de rezistență – picnidii care conțîn picnospori sau pseudotecii care conțîn asce cu ascospori prezente pe leziunile din coarde, fructe mumificate, frunze căzute pe sol. Primăvară în condiții de umiditate ascosporii sunt eliberați și dispersați de picăturile de apă și vânt producând infecțiile primare în condiții favorabile, pe frunze, inflorescente și lăstarii tineri. Boală provoacă pagube importante prin atacul deosebit de agresiv asupra frunzelor și ciorchinilor. Pe frunze apar pete rare, proeminente, brune, mai închise la culoare spre margine, de formă neregulată, în interiorul cărora se pot observă picnidiile ciupercii, mărimea acestora fiind de 2-3 mm în diametru. Pe lăstari se formează pete oval-alungite, în formă de ulcere, de culoare brună-deschis care evoluează spre negru-violaceu. Pe struguri atacul apare după înflorire. Bobițele tinere se brunifica, se usucă și se pot confundă cu cele atacate de mâna. Pe boabele mai mari apar pete de culoare brun- negricioasă în dreptul cărora se formează o ridicătura. Boabele atacate pierd ușor apă, se ofilesc, se zbarcesc și capătă un aspect ridat foarte carasteristic.
BOTRYTIS CINEREA (putregaiul cenușiu) – ciupercă rezistă, de la un an la altul prin scleroti și miceliu pe coarde. Primăvară, sclerotii germinează și dau conidii care produc infecții primare, pregătind epidemia. Pe organele atacate, că urmare a infecțiilor primare, se formează conidiofori cu conidii ce dau numeroase infecții secundare în cursul verii, în funcție de condițiile climatice. Afectează mai ales ciorchinii și boabele și într-o măsură mai mică frunzele și lăstarii. Cel mai păgubitor atac apare toamna pe struguri, după ce se acumulează suficient zahăr în boabe. La strugurii atacăți pieliță este brunificata, se desprinde ușor de pulpă și întregul bob se acoperă cu un puf cenușiu. În condiții favorabile (ploi lungi, temperaturi scăzute, soiuri sensibile), poate fi afectat întreg ciorchinele care putrzeste. Dacă intervine o vreme secetoasă, caldă, ciorchinii se usucă iar boabele pe care se dezvoltă alte ciuperci saprofite se mumifiaza. Acest atac este favorizat foarte mult de ploi lungi, care apar după măturarea boabelor și care determina crăparea pieliței acestora. Vinurile obținute din strugurii afectați de putregai cenușiu sunt de calitate inferioară, slabe și cu gust neplăcut. Vinurile roșii, din cauza oxidazei secretată de ciupercă, se decolorează, se tulbură și se brunifica.
TETRANYCUS URTICAE (păianjenul roșu) – este un dăunător polifag, care atacă numeroase specii de plante cultivate și spontane din familii diferite, simptomele atacului diferă în funcție de plantă gazdă. La vită de vie, în urmă inteparii sisugerii sevei, apar pe frunze decolorări sub formă unor pete mari, la început galbene, apoi devin roșii sau brune.
Decolorarea începe de la baza limbului și se extinde apoi pe toată suprafață acestuia. Treptat frunzele atacate se usucă apoi cad. Are 6-10 generații pe an. Iernează în stadiul de adult, sub scoarță uscată a butucilor, a coardelor, pe sub frunzele de vită. Femelele hibernante apar primăvară, o dată cu pornirea în vegetație a viței de vie.
PULVINARIA VITIS (păduchele lânos) – constitue unul dintre cei mai periculoși dăunători ai acestei culturi atât prin sugerea sevei și slăbirea plantei, cât și prin fumagină care acoperă frunzele, lăstarii, cârceii și ciorchinii, și care împiedică funcțiile vitale ale viței de vie, producțiile fiind tot mai scăzute. Are o singură generație pe an, în afară de vită de vie atacă peste 40 de specii botanice. Iernează în stadiul de femelă pe coardele groase ale viței de vie.
Se recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar ȚI, T2 la VIŢA DE VIE cu:
1. FOLIMORF (DITAN – a două denumire comercială) – 2 kg/ha sau
2. CABRIO TOP – 1,5 – 2 kg/ha sau
3. UNIVERSALIS 593 SC – 2,0 l/ha sau
4. KSAR VITIS – 0,3 – 0,4 kg/ha + CURZATE F – 2,5 l/ha sau
5. FLINT MAX 75 WG – 0,160 kg/ha + FOLPAN 80 WG – 1,5 kg/ha sau
6. DELAN PRO – 3 – 4 l/ha + TOPAS 100 EC – 0,3 – 0,5 l/ha sau
7. DYNALY – 0,65 l/ha + CAPTAN 80 WDG – 1,250 kg/ha.
Pentru combaterea dăunătorilor, pe parcelele unde P.E.D. este de 3-5 acarieni/ frunză, în soluția de stropit se adaugă un acaricid:
1. ORTUS 5 SC – 0,5 l/ha + MOSPILAN 20 SP – 0,25 kg/ha sau
2. NISSORUN 10 WP – 0,5 kg/ha + DELTAGRI – 0,3 – 0,45 l/ha sau
3. VERTIMEC PRO – 0,75 l/ha + POLECI – 40 – 60 ml/hl apă ( 0,04 – 0,06% )
sau alte produse pentru protecția plantelor omologate pentru a fi utilizate pe teritoriul României.
Măsuri alternative de combatere: lucrări agrotehnice corespunzătoare.
Măsuri durabile: biologice, fizice, mecanice și alte metode nechimice trebuie preferate metodelor chimice, dacă acestea asigura un control corespunzător al organismelor dăunătoare.
Perioada optimă de tratament: 28.06 – 01.07.2024; T2 se repetă la 10 -14 zile.

Responsabil Prognoza şi Avertizare,
Stana Marius

One Thought to “Oficiul Fitosanitar Sălaj: Combaterea manei la viţa de vie”

  1. […] din jurul butucilor sunt proiectați pe partea inferioară a frunzelor,… Articolul Oficiul Fitosanitar Sălaj: Combaterea manei la viţa de vie apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

Leave a Comment