Cine dracu ne opreşte?

Iată-ne în situaţia iniţială. Iniţială este un fel de a spune, deoarece, după patru luni sub noua guvernare, am ajuns o mare problemă pentru occidentul european, o ducem la fel de rău, economia prognozează regrese, suntem tot mai dependenţi de banii dinafară şi , ce-i mai rău, suntem fără nicio perspectivă. Băsescu este din nou la Cotroceni iar Ponta şi Crin îşi pregătesc noile etape ale bătăliei politice (cu acelaşi Băsescu). Preşedintele suspendat, după anunţarea verdictului CCR s-a preocupat (probabil) mai mult de nunta mezinei, lăsând legiunile col.rez. Dogaru în Universităţii, seară de seară, să se împotrivească cu înverşunare propriului ecou. Este, totuşi, timpul ca cei abilitaţi prin lege, să se ocupe de administrarea ţării. Una din marile probleme ale momentului este determinată de efectele secetei. Producţiile mici, chiar la preţuri de valorificare ridicate, nu reuşesc să acopere cheltuiala investită, punând în pericol anul agricol următor. Analiza perioadei 1992-2012, evidenţiează producţii foarte bune în anul următor alegerilor parlamentare. Acest lucru se datorează în primul rând potenţării producătorului agricol pentru încadrarea în epoca optimă (înfiinţarea culturilor) şi satisfacerea celor mai multe elemente din tehnologie (seminţe certificate, îngrăsăminte chimice, etc). După lansarea-n serie a măsurilor bune pe care MADR le avea în vedere (180 euro/ha plăţi complementare, max.7500 euro/fermă măsuri de minimus, etc), a venit pleaşca cu 100 lei/ha pentru max.10 ha/exploataţie. Prioritizarea sprijinului către micul producător mi se pare corectă. Nu numai electoral (măsura vizează 558.000 fermieri).Totuşi, dărâmarea unor aşteptări bazate pe afirmaţii oficiale poate fi costisitoare. Pe de altă parte lovim de nulitate afirmaţia că sprijinim asocierea sau creşterea (dimensiunii fizice a) exploataţiilor agricole. Nici măcar nu am riscat să vorbesc de cooperativele agricole (asociaţii de proprietari ai unor unităţi de producţie din agricultură) construcţii pe care se bazează agricultura occidentală. Asocierea (creează o entitate juridică) pe lângă plata TVA-ului (24%) restrânge suportul financiar (în exemplul de faţă la 10 ha) care este logic să fie proporţional cu pierderea şi, în concluzie, cu suprafaţa calamitată. De ce s-ar mai asocia micii agricultori persoane fizice, de ce ar exista interesul să se depăşească (asociere sau arendă) suprafaţa de 10 ha? De asemenea eliminarea din categoria eligibilă a fermelor de cateva sute de ha (limita celor 10 ha face nesemnificativă măsura), dă o notă de îngrijorare în legătură cu suportul, faţă de nevoile reale ale anului agricol, pe care se poate baza agricuitorul român.

Politica de asigurare a culturilor, acordarea despăgubirilor în cazul unor calamităţi naturale a constituit o preocupare, de-a lungul timpului, din partea MADR. Totuşi, nu cred că s-a insistat suficient pe finalizarea unui mecanism funcţional care să angreneze toţi factorii interesaţi: agricultor, societăţile de asigurare şi stat (buget public). Asigurarea trebuie să reprezinte elementul de bază în gestionarea acestor probleme (inclusiv pentru secetă), fondurile mutuale pot constitui soluţia de rezervă iar intervenţia statului, soluţia excepţională. Părerea mea./ Legea 381/2002 (abrogată prin L 281/2010) lăsa la cheremul statului cât şi în ce condiţii se acordau despăgubiri în cazul unor calamităţi naturale. Actuala legislaţie (OG 14/2010, modificată şi aprobată prin L 74/2010), nu restrânge de loc posibilităţile autorităţii agricole de a gestiona problematica. Printre altele, în OG 14/2010 art.4 este prevăzută abilitatea guvernului să acorde ajutoare de stat în următoarele domenii: e)compensarea producătorilor agricoli pentru pierderile cauzate de condiţiile climatice nefavorabile; g) plata primelor de asigurare. De asemenea în acceaşi lege la art.10, guvernul este abilitat să acorde forme de ajutor de stat (….) în următoarele domenii: c) despăgubiri privind pierderile cauzate de fenomenele meteorologice nefavorabile. De bună seamă, aflându-ne (cu drepturi şi obligaţii depline) în UE trebuie să respectăm nişte linii directoare şi regulamente. Şi cine dracu ne opreşte?

Alexandru Lăpuşan